Toamna (poezie)

Frunzele au îngălbenit,
Vântul tare s-a pornit
Că e toamnă pe la noi
Cade frunza în zăvoi.

Codrul se leagănă în ramuri,
Fără de ploaie şi vânt
Bietele frunze pribege
Dansul de moarte au pornit.

Sărmane foi!
Dar, omul veşnic rămâne
Când vine toamna în prag
Sufletul lui niciodată,
Nu rătăceşte pribeag.

Omul râmâne în prag,
Şi toamne trec, toamne trec
Cu toţii petrec
Cu vin bun de răzachie
Care-mi place mult şi mie!
Cu coşuri pline cu bucate
La iarnă s-avem de toate
Că după toamnă, vine iarna
Şi ne întreabă, ce-am lucrat ?
De nimic n-am adunat
În hambare n-am băgat
.