Studiu: Educația ecologică în învățământul preșcolar

ProEtica- Revistă Culturală 

 ISSN 2734-8954
 ISSN-L 2734-8954

06.03.2021

Studiu de specialitate: Educația ecologică în învățământul preșcolar

Prof. Înv.Preșcolar Manolache Alexandra

Grădinița cu Program Prelungit Nr.2

Motto: "Am primit lumea ca o moştenire pe care nu-i îngăduit nimănui să o deterioreze, ci pe care fiecare generaţie este obligată să olase mai curată!"(J. Joubert)

Impactul contemporan dintre societate şi mediu înconjurător a generat noi cerinţe faţă de personalitatea umană.

Peste tot în lume, educaţia de mediu este o prioritate a zilelor noastre.

Vârsta copilăriei este cea mai propice pentru demararea activităţilor pentru educaţia de mediu şi trebuie să fie rezultatul unui lucru în echipă, la care îşi aduce aportul familia, prietenii, administraţia localăşi şcoala.

Ocrotirea naturii începe cu muşcata din fereastră, cu canarul şi pisicuţa, cu căţelul şi pasărea în care nu trebuie să tragi cu praştia, ci să le oferi căldurăşi hrană.

Studiile de specialitate relevă faptul că omul nu se naşte fiinţă culturală, ci devine. Devenirea este un proces deosebit de complex, care începe de timpuriu prin perceperea şi înţelegerea mediului în care vine pe lume, mediu impregnat de elemente culturale.

Acest proces transformă copilul, fiinţă bulbo-medulară, într-o fiinţă raţional- afectivă, dominată de principii, legi şi norme ale psihologiei şi pedagogiei.

Mediul înconjurător, aşa cum ni se prezintă el astăzi este în mare parte o creaţie a omului, clar, el poate influenţa la rândul său evoluţia societăţii umane.

Degradarea continuă a mediului înconjurător, care se petrece sub ochii noştri, este un elemente major, al unei "crize de civilizaţie" şi se datorează tocmai intervenţiei omului în natură. De aceea, trebuie conştientizată necesitatea protecţiei sale, a ocrotirii vieţii în cele mai variate forme ale sale.

Copilul, încă din cea mai fragedă vârstă, înainte de a veni la grădiniţă, întreabă şi manifestă o mare curiozitate. La aceste întrebări membrii familiei dau răspunsuri după nivelul de instruire şi experienţă.

Dar primele forme organizate de cunoaştere a mediului înconjurător aparţin grădiniţei.

În acest context educatorilor le revine sarcina şi obligaţia de a-i învăţa pe copii să înţeleagăşi să iubească natura, să-i pătrundă tainele şi să o protejeze, să urmăreascăformarea şi dezvoltarea conştiinţei ecologice a copiilor.

Învăţământul preşcolar operează cu multe elemente specifice cunoscute bine de către educatoare. În cunoaşterea mediului înconjurător trebuie să predomine caracterul atractiv, accesibil şi ecologic. Copiii au nevoie să perceapă cel mai mare adevăr din spaţiul viului: plantele se nasc, trăiesc şi mor lăsând seminţe pentru următoarea generaţie de plante.

Întrucât natura este atât de bogatăşi variată, iar pentru înţelegerea unor aspecte care în mintea copiilor ridică întrebări, o singură activitate pe săptămână de cunoaşterea mediului este insuficientă. Pornind de la rolul pozitiv, de mare eficienţă al curiozităţii, căutării şi identificării spaţiale manifestate de către copii am optat să învățăm copii să iubească natura.

Am fost animate de gândul că, pregătirea în sprijinul ocrotirii naturii începe de la vârsta copilăriei şi este momentul să ne ocupăm şi de educaţia ecologică prin care să-i învăţăm pe copii de ce şi cum trebuie protejată natura.

Acţiunile organizate cu copiii trebuie să urmărească obiective accesibile şi posibil de realizat, cu conţinuturi, strategii şi tematici corespunzătoare.

Pentru realizarea educaţiei ecologice ne-am propus următoarele obiective:

• Însuşirea unor cunoştinţe din domeniul ecologic prin activităţi cu caracter demonstrativ şi experimental.
• Antrenarea copiilor în activităţi de îngrijire a păsărilor, plantelor şi animalelor
• Conştientizarea copiilor de a economisi apa, energia electricăşi lemnul
• Vizitarea unor rezervaţii naturale, a unor amenajări speciale
• Educarea copiilor în sensul păstrării sănătăţii mediului natural în care trăiesc
• Valorificarea educativă a unor texte literare, casete video cu conţinut ecologic
• Formarea unui comportament civic şi a deprinderilor de ocrotire a mediului înconjurător.

În cadrul acestor activităţi curiozitatea pe care o manifestau copiii faţă de natură a fost menţinută, stimulatăşi transformată într-o puternică dorinţă de a înţelege şi ocroti natura. Ei au înţeles că plantele sunt fiinţe fragile, au viaţa lor: răsar, cresc, se dezvoltăşi mor lăsând seminţe pentru următoarea generaţie.

Prin activităţi experimentale s-a putut răspunde la întrebări cauzale, s-au prezentat curiozităţi din lumea plantelor şi animalelor, s-au observat plantele, puse la germinat cât şi alte posibilităţi de înmulţire a plantelor prin: frunze, ramuri şi staloni.

Participând activ la pregătirea materialului de semănat, de înmulţire, la îngrijirea plantelor de la colţul viu al naturii copiii îşi formează deprinderi de gospodărire şi înţeleg rolul pe care îl au în menţinerea şi protejarea mediului.

Paralel cu dezvăluirea pericolului ecologic, am făcut cunoscută copiilor şi pasionata lume a păsărilor, viaţa lor în colectivitate, ingenioasele lor mijloace de comunicare, taina migraţiei. Am subliniat importanţa păsărilor în viaţa oamenilor: nota de armonie şi frumuseţe pe care o aduc în natură cu cântecele, trilurile lor minunate, cu înfăţişarea lor gingaşă, utilitatea lor, rolul pe care îl au în menţinerea echilibrului ecologic.

De asemenea, am subliniat importanţa pădurilor, care constituie un sistem ecologic de mare însemnătate, precum şi contribuţia plantelor la menţinerea şi existenţa vieţii pe Pământ.

I-am învăţat pe copii:

• Să păstreze curăţenia în parcuri şi grădini, în păduri, în zonele de agrement
• Să menţină integritatea arborilor
• Să cunoască exemplarele unicat şi arborii cu valoare ornamentală
• Să întreţină spaţiile verzi şi să planteze pomi, flori contribuind la înfrumuseţarea peisajului citadin şi implicit la reducerea poluării din natură
• Să îngrijească păsările amenajând hrănitoare şi montându-le în preajma grădiniţei

Grija faţă de formele de viaţă trebuie cultivată şi dezvoltată pentru a deveni mai târziu o formă a comportamentului uman civilizat.

Prezenţa şi mişcarea copiilor în mediul înconjurător curat, ordonat şi cu permanenta grijă pentru buna lor relaţie cu ceea ce-i înconjoară fac cel mai înalt serviciu educaţiei ecologice.

BIBLIOGRAFIE:

• Dilă, S., Crăciun, V., 2002 -"Glasul Naturii". Ghid practic de educație pentru mediu pentru învățământul preșcolar, Tulcea.
• Hac, P.A., 2010 -Educație ecologică. Ghidul educatorului de mediu. Administrația Parcului Natural Lunca Mureșului, Arad.
• Kelemen, K., Papp, D.J., Sos, T., Nagy, A.A., Kiss, R.B., 2013 -Natura -dascăl pentru dascăli. Metode educative pentru promovarea rețelei Natura 2000.Asociația "Grupul Milvus" Târgu Mureș, Mureș.
• Papp, D.J., Kelemen, K., 2013 -Copiii și Natura 2000. Colecție de jocuri. Asociația "Grupul Milvus" Târgu Mureș, Mureș.
• ***, 2012 -Managementul educației ecologice. Ghid ECO pentru pici, părinți și bunici. Zalău, Sălaj.