Studiu de specialitate: Vȃnzătorii de iluzii
ProEtica- Revistă Culturală
ISSN 2734-8954
ISSN-L 2734-8954
04.11.2021
Studiu de specialitate: Vȃnzătorii de iluzii
Roxana Gal, prof. Limba și literatura română,
Liceul Tehnologic Hîrlău
Publicitatea vinde iluzii. Zi de zi vrăjeşte şi convinge sute, mii de oameni să cumpere măcar o dată ceva anume.Nimic nu se mai vinde fără aportul publicităţii.
Fie că se regăseşte pe panouri uriaşe, fie că este vorba despre spoturi televizate, publicitatea trebuie să seducă, să atragă privirea. Iar marile branduri au înţeles că discursului persuasiv trebuie să i se alăture şi altceva, mult mai puternic: imagini menite a convinge şi a atrage. În acest fel, se poate ajunge la situaţia în care consumatorul alege un produs în funcţie de dorinţele conştiente sau inconştiente şi de imaginea construită în jurul respectivului produs. Pentru consumatorii de publicitate, mărfurile devin obiecte de cult: mărcile de maşini, de îmbrăcăminte, de parfumuri sunt semne ale bunăstării şi statusului social. Şi pentru cei care nu ajung să se bucure de acestea în plan real, există, din fericire, imaginile gândirii, care "ajung să realizeze ceea ce nici visele, nici operele de artă n-ar realiza, căci ele sunt gata să combine niveluri de abstractizare diferite, distincte, într-o reprezentare senzorială unică" (Arnheim, R., 1976),
Mass-media şi publicitatea în principal sunt generatoare de eroi sau, mai nou, staruri. Şi într-adevăr, pe măsură ce viaţa cotidiană devine din ce în ce mai mecanică şi mai anonimă, nevoia de modele eroice se face din ce în ce mai simţită, ca un fel de compensaţie: "În fiecare altul există celălalt - ceea ce nu este eu, ceea ce este diferit de mine, dar pe care-l pot înţelege, chiar asimila - şi există de asemena o alteritate radicală, inasimilabilă, incomprehensibilă şi chiar inimaginabilă" (Baudrillard, J., Guillaume, M., 2002).
Dacă mass-media are un rol de a accentua şi de a promova eroi şi modele cu care oamenii se pot identifica, nici un produs nu se va vinde fără un discurs mitologizant, fără o imagine de marcă. În acest context, produsele nu mai sunt vandabile decât prin inocularea de simboluri prin care se adaugă componentei raţionale pulsiunea de imaginar şi reverie, prin care afectivul fuzionează cu persuasivul şi informativul.
Publicitatea comercială din România impune modele tradiţionale de identificare a femeii. Aceste modele sunt de cele mai multe ori raportate la bărbat. Cu toate acestea, nu putem să ignorăm faptul că situaţia actuală socială şi economico-financiară a dus la o schimbare a statutului femeii. Reflectarea acestei schimbări se realizează în publicitate prin atribuirea unor calităţi masculine, având loc o falizare a imaginii feminine. În mare, din publicitatea românească se deduce că femeia este esenţialmente corp şi fizic, iar acestea trebuie să se înfăţişeze atrăgătoare. Atunci când personajul feminin nu este îndeajuns de tânăr sau sexi, femeia se transformă în bunică ori soacră. Imaginea emancipată a femeii reiese din clipurile în care nu se mai pune accentul pe caracterul pur funcţional al acesteia. Femeia nu mai este menajera preocupată să aleagă cel mai bun detergent de vase, de gresie şi faianţă, de rufe. Ea alege un anumit produs "pentru că merită" sau pentru că doreşte să se simtă bine.
În emiterea mesajului publicitar, situaţia problematică pe care trebuie să o ia în considerare creatorul de publicitate ţine nu de emiţător, ci de receptor, adică de societate. Publicitatea în sine este de fapt un factor de schimbare socială. Legile economice, legile pieţei fac din publicitate o afacere profitabilă, de aceea publicitatea apelează la metode sigure de seducţie. Şi atunci ajungem să ne întrebăm: "nu joacă publicitatea rolul pe care l-a jucat altădată şi pe care îl joacă şi astăzi, în alte sfere, discursul politic sau predica religioasă sau arta?" Cathelat, B., 2005),
Adevărata valoare a publicităţii se manifestă atunci când publicitarul este capabil să creeze un material de calitate în limitele impuse de buget şi de dorinţele clientului, însă, din păcate, asemenea materiale se realizează greu. Creativitatea şi talentul publicitarului se observă de cele mai multe ori în reclamele necontractate, prezente la festivalurile de gen. Dacă factorii de care depinde publicitatea ar acţiona asupra acesteia într-o măsură mai mică (societatea, legislaţia în vigoare, bugetul, scopul clientului), poate atunci şi numai atunci afirmaţiile pe care le vom face cu toţii la adresa publicităţii vor fi pertinente.
Bibliografie:
Arnheim, Rudolf (1976), La pensée visuelle, Editura Flammarion, Paris.
Baudrillard, Jean, Guillaume, Marc (2002), Figuri ale alterităţii, Editura Paralela 45, Piteşti - Bucureşti.
Bejan, Petru, curs Retorica media şi publicitară.
Cathelat, Bernard (2005), Publicitate şi societate, Editura Trei, Bcucureşti.