STUDIU DE CAZ: „PROMOVAREA ŞI SUSŢINEREA PSIHOLOGULUI DE FAMILIE”

ProEtica- Revistă Culturală

 ISSN 2734-8954

 ISSN-L 2734-8954

09.03.2022

STUDIU DE CAZ: "PROMOVAREA ŞI SUSŢINEREA PSIHOLOGULUI DE FAMILIE"

Profesor educator Lăcătuşu Elena Loredana

Unitatea școlară: Școala Gimnazială Specială "Maria Montessori", județ Bacău

ARGUMENT

Unul din rolurile esenţiale ale psihologului de familie este acela de a schimba mentalitatea familiei şi a comunităţii în raport cu profesia de psiholog prin relaţionarea elementelor periferice a două reprezentări sociale: reprezentarea familiei, concepută ca nucleu al societăţii, caracterizată de iubire, responsabilitate şi dragoste pentru copii, părinţi, rude şi reprezentarea socială a psihologului, perceput ca un medic de suflet, cu atribute ale profesiei de preot, clarvăzător. Prin dezvoltarea unei noi reprezentări sociale, aceea a psihologului de familie, credem că în timp va dispărea din vechea percepţie a profesiei de psiholog frica de a nu fi trimis la spitalul de nebuni, de a nu fi etichetat ca nebun, ca idiot, incapabil dacă ai relaţii cu psihologul. Această mentalitate, având conotaţie negativă, a fost înrădăcinată în timpul în care oamenii cu probleme de sănătate psihică sau de comportament deviant erau trimişi la psiholog.
Psihologul de familie are un rol esenţial în susţinerea proceselor de educare şi organizare ale grupului familial şi extra familial, în sensul optimizării şi creşterii calităţii vieţii acesteia. Familiile se confruntă cu multe probleme pentru care nu au cunoştinţele necesare şi simt nevoia să discute cu un specialist. Educarea copiilor şi comunicarea în familie sunt activităţi, responsabilităţi ale părinţilor, ce implică sfatul specialistului sau măcar o discuţie pentru lămurirea unor situaţii şi creşterea eficienţei actelor educative la nivelul familiei. Problematica în care se cere sfatul psihologului de familie este foarte variată, de la probleme de cuplu (infidelitate, certuri), educaţia copilului, probleme de gestionare a stresului, comunicarea în familie şi până la probleme legate de dezvoltare personală, cunoaştere de sine, consiliere şcolară şi vocaţională. Putem afirma că toate aceste probleme pot constitui tot atâtea prilejuri de intervenţie primară pentru psihologul de familie.

Cele mai importante disfunctionalitati pentru care se apeleaza la un consilier, terapeut sunt: o imagine de sine negativa, sentimente și păreri despre ei înșiși defavorabile; comunicarea cu ceilalti membri ai familiei indirectă,vagă și nesinceră; regulile folosite în sistemul familial rigide, depășite sau neacceptate de ceilalți; puține relații extrafamiliale. Puține persoane sunt în masura să identifice problemele cu care se confruntă. Orice familie poate spera să-și îmbunatateasca calitatea vieții dacă fiecare membru al ei este gata să recunoască problemele cu care se confruntă, dorește să schimbe ceva și, mai ales, face ceva pentru ca shimbarea în bine să se produca (I.Mitrofan si C.Ciuperca, 2002).

Scop: care este scopul psihologului de familie

Stabilirea scopului consilierii ontologice complexe a familiei:-re/echilibrarea modului de viață a acesteia pentru a forma-consolida coeziunea și adaptabilitatea ei ca sistem social, a fortifica cultura interioară a familiei, a armoniza comunicarea și relaționarea dintre membrii acesteia; a orienta adulții și generația în creștere spre autoperfecționare prin abordarea filosofiei practice, centrată pe acțiunea morală și conduita demnă.( Cuznetov, 2015, 57)

Scopul consilierii- terapiei de familie de tip experiential îl constituie în primul rând asa numita "crestere a integritatii personale "( tradusa prin congruenta dintre experienta interioara si comportamentul exterior). Acestei "cresteri" i se adauga o mai mare libertate de optiune, mai putina dependenta si o mai mare extindere a experientei (Malone, Whitaker, Warketin si Felder,1961).

Terapiile de familie reprezintă modele viabile de asistare şi facilitare a echilibrului sistemului familial aflat în impas , instrumente moderne de acţiune, preventive şi curative în egală măsură, în slujba familiilor disfuncţionale .

Terapeutul este cel care oferă cuplului aflat în impas o perspectivă neutră,obiectivă asupra situaţiei existente. El este cel care poate dezvălui celor doi parteneri alternativele reale de rezolvare a problemelor familiale,cu avantajele şi dezavantajele fiecăreia,fără a impune alegerea vreuneia.De asemenea,terapeutul este cel care îi poate ajuta pe cei doi parteneri să se cunoască mai bine, să se poată detaşa de anumite probleme sau chiar să le evite.

Metode de evaluare, de diagnostic, de optimizare a sistemului familial:

STUDIU DE CAZ

G, o femeie de 30 de ani este casatorita de 10 ani cu F 29 de ani , cu care are o fetita de 8 ani . G. provine dintr-o familie echilibrată, lucrează ca asistentă, F provine dintr-o familie în care tatăl a fost poliţist şi mama contabilă, parinţii acestuia se amestecă în casnicia lor pe motiv că G ar trebui să nu lucreze, să stea acasă să aibă grijă de fată. Cei doi locuiesc singuri, ori de câte ori au probleme apeleză la părinţi, la mamă în mod special. F. nu-i acordă atenţie fetiţei, tot ce face aceasta pe el îl deranjeză atunci izbucneşte conflictul tocmai de aceea femia a solicitat consiliere , pentru ca este dezorientata , nu-si da seama unde greseste , realizeaza ca lucrurile merg rău. Nu se gandeste la ea , dar e speriata ca simte ca e afectat copilul si trebuie sa faca ceva spre binele lui să nu-i fie afectat comportamentul. De fapt ea vrea consiliere mai mult pentru copil , pentru ca cel mai mult o deranjeaza faptul ca fetita e agitata , nu doarme , nu mananca, slabeste pe zi ce trece , nu e atenta la scoala si are rezultate slabe. Familia locuieşte departe de şcoala la care fata învaţă şi trebuie să facă sacrificii pentru a ajunge. Ar putea sa stea la mama ei , care locuieste la o statie de scoala , dar el nu a acceptat-o niciodata pe mama ei sa aiba grija de fetita .