Studiu – Copilul Preșcolar și jocul didactic

ProEtica- Revistă Culturală

ISSN 2734-8954 
ISSN-L 2734-8954

22.02.2021 

Studiu - Copilul Preșcolar și jocul didactic

 Prof. Înv. Preșcolar Rotaru Alina Elena

Grădinița cu P.P. Nr.1, Buzău

În decursul anilor, numeroşi autori (pedagogi şi psihologi) au încercat să dea o definiţie cât mai elocventă jocului prin care să explice această formă de activitate umană. Evident că aceste încercări s-au dezvoltat cronologic, definiţiile, explicaţiile, comentariile, clasificările, aspectarea teoretică situându-se astfel pe o scară evolutivă.

Jocul favorizează dezvoltarea aptitudinilor imaginative, a capacităţilor de creare a unor sisteme de imagini generalizate despre obiecte şi fenomene, posibilitatea de a opera mintal cu reprezentări după modelul acţiunilor concrete cu obiectele în timpul jocului.

În sinteză putem defini jocul ca o activitate specific umană, dominantă în copilărie, prin care omul îşi satisface imediat, după posibilităţi, propriile dorinţe, acţionând conştient şi liber în lumea imaginară ce şi-o crează singur. Şi atunci când facem referire la "om" putem avea în vedere caracterul universal al jocului, surprins foarte bine de Ursula Şchiopu în afirmaţia: "De fapt, omul se joacă la toate vârstele. Chiar şi la vârsta a treia." (U. Şchiopu, E. Verza, 1981, p.28)

Este cunoscut rolul jocului în formarea, dezvoltarea şi restructurarea întregii activităţi psihice a copilului preşcolar, el fiind numit "forma de bază a activităţii prin care se formează şi se dezvoltă personalitatea copilului. Jocul este o adevărată <<şcoală>> a vieţii pentru copil."

Jocul didactic, ca metodă de predare-învăţare, dozat cu pricepere în ansamblul strategiei educaţionale, asigură un caracter atrăgător, dinamism, varietate, bună dispoziţie activităţii de învăţare, restabileşte echilibrul psihofizic, furnizează motivaţia secundară, nu mai puţin stimulatoare, fortifică energiile fizice şi intelectuale ale copiilor/elevilor.

Dacă la început copiii reflectă în jocuri situaţii concrete, foarte clare, cu timpul ei se ridică de la reprezentări la noţiuni pe bază de generalizări. Odată cu dezvoltarea gândirii pe baza comunicării, mai ales în jocul colectiv, copilul îşi dezvoltă vorbirea. Denumind elementele de joc, împărţindu-şi rolurile, interpretându-le, copiii sunt puşi în situaţia de a-şi alege cu grijă cuvintele, de a imita vorbirea adulţilor, de a folosi cuvinte şi expresii adecvate.

În cadrul jocurilor cu subiecte din poveşti, preşcolarii îşi exersează vorbirea, îşi însuşesc expresii literare, folosindu-le în dialogurile şi replicile cerute de situaţia noastră. În joc copiii se corectează uneori în ceea ce priveşte exprimarea, creează îmbinări lexicale, îşi dezvoltă gândirea şi îşi îmbogăţesc mijloacele de exprimare.

Jocul stimulează imaginaţia şi contribuie la îmbogăţirea cunoştinţelor preşcolarilor. Ei trebuie să găsească răspuns la numeroasele probleme: cum să construiască, care este materialul cel mai indicat, ce obiecte ar putea folosi în joc, cum să transforme un scaun în maşină, etc.

Urmărind cu atenţie copilul în timpul jocului, educatoarea constată lacunele din experienţa individuală şi poate lua măsurile cele mai potrivite pentru a completa golurile semnalate. Orientându-şi astfel preocupările, ea îmbogăţeşte cunoştinţele copiilor, le formează capacitatea de a opera cu, cunoştinţele pe deplin asimilate, de a se folosi de ele în toate împrejurările, atât în activitatea de joc, cât şi în activitatea de învăţare.

Prin munca îndeplinită sub formă de joc, preşcolarul capătă informaţii şi se formează ca membru al grupului social. Numai prin jocul-muncă, preşcolarul va înţelege necesitatea, utilitatea muncii şi va căpăta respectul faţă de munca altuia. La vârsta preşcolară, munca are un predominant caracter imitativ, împletindu-se permanent cu jocul, fiind subordonată acestuia. Jucându-se, copiii află despre munca din diferite sectoare de activitate şi educatoarea îi va sprijini în acest sens.

Prin joc se realizează educaţia viitorului om în acţiune. Aşa cum se comportă preşcolarul în joc, tot aşa se va comporta şi în muncă, în perioada maturităţii. Organizarea justă a jocului duce la educarea unei atitudini pozitive faţă de muncă. Jocul îl deprinde pe copil cu efortul fizic şi intelectual şi astfel îl pregăteşte pentru munca de mai târziu.

Într-un joc bine organizat, elementele distractive se întrepătrund cu cele de muncă. Din punct de vedere educativ, este foarte important să fie asigurată o justă proporţionare a jocului cu munca, a elementului distractiv cu efortul fizic şi intelectual. J.Chateau, în lucrarea sa "Copilul şi jocul", afirmă că "a te juca înseamnă în general a-ţi propune o sarcină de îndeplinit şi a te obosi, a face un efort, pentru a îndeplini această sarcină."

Caracterul formativ al jocului este cu atât mai evident cu cât prin intermediul său copilul asimilează nu numai caracteristicile modelelor, ci şi felul relaţiilor acestora cu mediul social în care trăieşte. Jocul îl obişnuieşte pe copil să trăiască şi să acţioneze într-un grup mai mic sau mai mare. El îşi îmbogăţeşte viaţa personală prin relaţiile pe care le stabileşte cu ceilalţi copii, prin prieteniile pe care le leagă, deoarece are posibilitatea să facă schimb nu numai de sentimente, cunoştinţe, ci şi de experienţă socială.

Jocul dă posibilitatea formării unor relaţii corecte în cadrul societăţii infantile şi pune bazele relaţiilor caracteristice societăţii adulţilor spre care tinde întreaga activitate de educaţie.

La vârsta unei receptivităţi deosebite, copilul preşcolar reflectă, oprindu-se la situaţiile care l-au impresionat mai puternic. De aceea, educatoarea trebuie să sublinieze exemplele pozitive din mediul înconjurător copilului.

Trezirea interesului pentru joc, pentru tema lui, crearea unei dispoziţii emoţionale, înţelegerea de către copii a sarcinii didactice şi a regulilor jocului sunt obiective ce pot fi realizate prin diverse modalităţi. În raport cu vârsta şi nivelul de dezvoltare al copiilor, cu emotivitatea şi interesele lor, folosirea elementelor de joc (aşezarea şi surpriza, ghicirea, mişcarea, întrecerea) şi indicaţiile verbale devin o modalitate permanentă pentru realizarea acestor obiective.

Desfăşurarea jocului didactic are în vedere prezentarea şi familiarizarea copiilor cu jocul didactic, antrenarea lor la o participare cât mai vie şi eficientă, de fapt jocul se însuşeşte pe măsură ce este jucat.

Cerinţele şi metodica desfăşurării unui joc didactic sunt: introducerea în activitate; prezentarea şi intuirea materialului; anunţarea temei activităţii; explicarea şi demonstrarea jocului; executarea jocului didactic de către copii; complicarea jocului didactic; încheierea jocului didactic.

Indiferent de grupa la care se desfăşoară jocul didactic, educatoarea trebuie să insiste asupra descrierii acţiunilor jocului în succesiunea lor firească, indicării felului în care se întrebuinţează materialul didactic, să precizeze sarcinile ce revin copiilor în timpul jocului, să formuleze clar regulile jocului. Toate acestea trebuie făcute precis şi concis, evitându-se excesul de verbalizare, educatoarea întrebuinţând un limbaj simplu, însoţit de gesturi şi mimică adecvată. Educatoarea este obligată, ori de câte ori constată abateri de la jocul didactic, să ceară copiilor să repete acţiunile respective şi să le îndeplinească corect. Numai respectând toate aceste precizări, jocul îşi atinge scopul şi obiectivele propuse.

În timpul jocului, educatoarea va fi un mediator în ceea ce priveşte stabilirea relaţiilor corespunzătoare între partenerii de joc, având în vedere creşterea treptată a ritmului de joc, evitarea pauzelor, a timpilor morţi, a intervenţiilor inerţiale pentru a ridica pulsul jocului.

Educatoarea trebuie să-şi dozeze la maximum intervenţiile, pentru ca atât jocul didactic, cât şi jocul-exerciţiu să nu-şi piardă cursivitatea. Educatoarea, pe tot parcursul desfăşurării jocului, nu trebuie să piardă nici un prilej de a interveni în acţiunile copiilor prin forţa cuvântului, a mimicii, a gesticulaţiei sugestive pentru a stimula sau corecta atitudinea. Ea trebuie să aibă în vedere că fiecare joc didactic sau joc-exerciţiu să se remarce prin finalitatea specifică.

În organizarea şi desfăşurarea activităţilor structurate pe jocul didactic trebuie să se ia în considerare următoarele condiţii:

-jocul să se constituie pe fondul activităţii dominante urmărindu-se scopul şi sarcinile ei;

-să fie pregătit de către educatoare, în direcţia dozării timpului şi a materialului folosit;

-să creeze momente de relaxare, de odihnă în vederea recuperării energiei nervoase a copiilor;

-să antreneze toţi copiii în activitatea de joc;

-să urmărească formarea deprinderii de muncă independentă;

-să fie proporţionat cu activitatea prevăzută de programă şi structurat în raport cu tipul şi scopul activităţii desfăşurate;

-să solicite gândirea creatoare şi să valorifice cu maximum de eficienţă posibilităţile intelectuale ale copiilor;

-sarcinile didactice să aibă caracter progresiv şi activităţile de joc să se desfăşoare într-un cadru activ, stimulator şi dinamic;

-indicaţiile privind desfăşurarea activităţii să fie clare, corecte, precise, să fie conştientizate de către copii şi să le creeze o motivaţie pentru activitate;

-regulile de joc să fie explicate clar şi să se urmărească respectarea lor de către copii.

În etapa actuală, majoritatea copiilor de vârstă preşcolară frecventează grădiniţa. În grădiniţă, copiii sunt pregătiţi în vederea integrării lor cu succes în clasa I. Aceasta presupune o muncă stăruitoare din partea educatoarelor pentru a-i învăţa pe copii să se exprime corect, expresiv şi pentru a face faţă situaţiilor care presupun vorbirea.

Bibliografie :

• Avram, Săftica; Mihu ,Ecaterina; Său, Zonica , 2004, Jocul dicactic pentru preşcolari. Ghid metodic, Editura Terra, Focşani ;

• Chiscop, Liviu, 2000, Didactica educaţiei limbajului în învăţământul preşcolar. Ghid metodic - Editura ,,Grigore Tăbăcaru'', Bacău ;
• Dima,Silvia, 1997, Copilăria- fundament al personalităţii. Cunoaştere - Exploatare - Educare - Bucureşti, Editată de Revista Invăţământul preşcolar, Bucureşti ;
• Tomşa,Gheorghe, (coordonator), 2005, Psihopedagogie preşcolară şi şcolară, Ed. Coresi, Bucureşti
• Programa activităţii instructiv-edicative în grădiniţa de copii, 2005,Bucureşti, Editura V&I Integral, Bucureşti;