Strategii și metode de management al conflictelor în învățământul primar

ProEtica- Revistă Culturală

ISSN 2734-8954

ISSN-L 2734-8954

22.05.2024

Strategii și metode de management al conflictelor în învățământul primar

Articol de specialitate

Prof. înv. primar Turosu Lucia Cristina

Școala Gimnazială ,,Mihai Viteazul", Galați

        Conflictul este un aspect inevitabil al interacțiunii umane și este prezent și în mediul educațional. În cadrul unei clase, pot apărea diverse tipuri de conflicte între elevi, între elevi și profesori sau chiar între profesori și părinți. Gestionarea eficientă a conflictelor este esențială pentru menținerea unui climat educațional armonios, favorabil învățării și dezvoltării personale a elevilor. Acest articol analizează strategiile și metodele de management al conflictelor în învățământul primar, bazându-se pe cercetările recente din domeniul psihologiei educaționale și al pedagogiei.

         Conflictul poate fi definit ca o situație în care două sau mai multe părți au interese, valori sau nevoi opuse, iar interacțiunea dintre ele generează tensiune sau neînțelegeri. În mediul școlar, conflictele pot varia de la dispute minore între elevi la probleme mai complexe, cum ar fi bullying-ul sau neînțelegerile dintre cadrele didactice și părinți. Studiile arată că gestionarea eficientă a acestor conflicte contribuie la crearea unui climat pozitiv în clasă și la îmbunătățirea rezultatelor școlare ale elevilor. Printr-o abordare adecvată, conflictele pot deveni oportunități de învățare și dezvoltare personală.

          În mediul educațional, aceste situații pot apărea din multiple motive, incluzând diferențele de personalitate, competiția pentru resurse, percepțiile greșite și problemele de comunicare. Printre cele mai frecvente cauze se regăsesc diversitatea stilurilor de învățare și a personalităților, competiția pentru atenția profesorului și accesul la materialele didactice, dificultățile de exprimare a emoțiilor și influențele sociale sau familiale. O mai bună înțelegere a acestor factori poate contribui la adoptarea unor măsuri eficiente de prevenire a conflictelor.

           Pentru menținerea unei atmosfere armonioase, este necesară utilizarea unor tehnici eficiente de prevenire și rezolvare. Printre acestea se numără dezvoltarea abilităților de comunicare, astfel încât elevii să își poată exprima emoțiile și opiniile într-un mod constructiv. Metode precum ascultarea activă și clarificarea intențiilor pot ajuta la evitarea neînțelegerilor. În plus, promovarea unei culturi a respectului și colaborării poate reduce semnificativ apariția conflictelor.

           O altă abordare utilă este intervenția cadrelor didactice în calitate de mediatori imparțiali, sprijinind elevii în găsirea unor soluții pașnice. Exercițiile de empatie, precum jocurile de rol și analiza unor studii de caz, pot contribui la înțelegerea perspectivelor diferite și la dezvoltarea unui climat bazat pe respect reciproc. Aceste metode sunt complementare altor strategii, cum ar fi implicarea elevilor în stabilirea regulilor clasei și oferirea unor modele pozitive de comportament.

           Stabilirea unor norme clare de comportament și aplicarea lor în mod consecvent sprijină prevenirea disputelor și oferă un cadru previzibil pentru toți cei implicați. Comunicarea regulată între profesori, elevi și părinți poate contribui la reducerea tensiunilor și la identificarea timpurie a posibilelor surse de conflict. Un dialog deschis și constructiv între toate părțile implicate în procesul educațional poate îmbunătăți considerabil climatul școlar.

            Adoptarea unor metode educative constructive, bazate pe încurajarea autoreglării emoționale și a responsabilității personale, este preferabilă sancțiunilor severe. Încurajarea reflecției asupra comportamentului propriu și identificarea unor soluții pozitive pot avea un impact mai durabil asupra dezvoltării personale a elevilor. În acest sens, este importantă implementarea unor programe de dezvoltare socio-emoțională, care să ofere elevilor instrumentele necesare pentru gestionarea propriilor emoții și relații interpersonale.

              Un mediu educațional armonios necesită implicarea activă a profesorilor în ghidarea elevilor către metode constructive de interacțiune. Prin aplicarea strategiilor adecvate, astfel de situații pot deveni oportunități de învățare și dezvoltare socială, contribuind la formarea unor adulți responsabili și capabili să gestioneze eficient relațiile interpersonale. În plus, colaborarea dintre profesori, consilieri școlari și părinți poate contribui la identificarea celor mai eficiente metode de intervenție și prevenție a conflictelor.

             De asemenea, promovarea unui mediu bazat pe colaborare și incluziune poate reduce semnificativ frecvența conflictelor. Elevii care se simt acceptați și susținuți sunt mai predispuși să adopte comportamente prosociale. Dezvoltarea abilităților de gestionare a conflictelor încă din clasele primare poate avea un impact pozitiv asupra relațiilor interpersonale ale elevilor pe termen lung. În acest sens, programele de mediere între elevi și activitățile de învățare cooperativă pot contribui la creșterea coeziunii grupului și la reducerea tensiunilor.

              În concluzie, conflictele din mediul educațional sunt inevitabile, însă modul în care sunt gestionate poate influența semnificativ atmosfera din clasă și dezvoltarea elevilor. Aplicarea unor strategii eficiente de comunicare, mediere și prevenire poate contribui la crearea unui mediu școlar armonios, favorabil învățării și dezvoltării personale. Profesorii au un rol esențial în ghidarea elevilor către rezolvarea constructivă a conflictelor, promovând respectul reciproc și cooperarea.

Bibliografie:

• Batson, C. D. (2011). Altruism in Humans. Oxford University Press.
• Bear, G. G. (2010). School discipline and self-discipline: A practical guide to promoting prosocial student behavior. Guilford Press.
• Deutsch, M. (2006). The Resolution of Conflict: Constructive and Destructive Processes. Yale University Press.
• Deutsch, M., & Coleman, P. T. (2000). The handbook of conflict resolution: Theory and practice. Jossey-Bass.
• Johnson, D. W., & Johnson, R. T. (2015). Conflict resolution in schools: Learning to manage conflict constructively. Research Press.
• Nelsen, J. (2006). Positive Discipline. Ballantine Books.
• Pianta, R. C., Hamre, B. K., & Allen, J. P. (2008). How schools shape children: The role of teacher-child relationships in early childhood education. The Guilford Press.
• Rosenberg, M. B. (2003). Nonviolent Communication: A Language of Life. PuddleDancer Press.
• Slavin, R. E. (2014). Educational Psychology: Theory and Practice. Pearson.
• Vygotsky, L. S. (1978). Mind in Society: The Development of Higher Psychological Processes. Harvard University Press.