Stima de sine la copilul de vârstă școlară mică

ProEtica- Revistă Culturală

 ISSN 2734-8954

ISSN-L 2734-8954

09.11.2022

Stima de sine la copilul de vârstă școlară mică

Prof. inv. primar TUDOR LUMINIȚA

Școala Gimnazială Scorțoasa, jud. Buzău

Ca educatori, misiunea noastră este de a ajuta copiii să aibă o existenţă satisfăcătoare, deoarece ei sunt viitorul țării noastre. Este important să respectăm personalitatea fiecărui copil, să-l sprijinim şi să-l facem să se simtă iubit, pentru că doar copilul cu stimă de sine pozitivă va avea o viaţă împlinită. Întărirea stimei de sine la copiii de vârstă şcolară mică este esenţială pentru dezvoltarea lor fizică, cognitivă şi emoţională, şi că nivelul stimei de sine poate fi influenţat prin aplicarea unor strategii de consiliere adaptate diferitelor stadii de dezvoltare ale copiilor, astfel încât să se simtă confortabil cu ei înşişi şi să fie capabili să se dezvolte armonios. Prin consolidarea stimei de sine a elevilor se va îmbunătăți calitatea vieții lor, la nivel fizic și mental. Oamenii nu se nasc cu stima de sine, dar o dobândesc în primii ani, în funcție de acceptările sau respingerile manifestate de către persoanele apropiate lor, în primii ani sunt părinții iar apoi profesorii și colegii lor.

Este important să ne amintim că stima de sine este esențială pe parcursul întregii vieţi, dar este deosebit de importantă în copilărie. Stima de sine îi permite copilului să ducă o viaţă deplina în conformitate cu cerinţele de zi cu zi fără a se simți copleșit sau frustrat de ele. Stima de sine este rezultatul procesului de evaluare a ființei noastre, a modului nostru de a fi, a setului de trăsături corporale, mentale și spirituale care configurează personalitatea noastră, și în plus înseamnă a învăţa să ne iubim şi să ne respectăm, este ceva care se construieşte sau reconstruieşte în interior. Este important să subliniem că, deși stima de sine, reuneşte o serie de caracteristici și atitudini cu caracter interior a persoanelor, se manifestă și se dezvoltă de obicei în contextul familial, social şi educativ. Stima de sine nu este un concept abstract, departe de viața de zi cu zi a oamenilor. Prin contrast, cele mai multe dintre evenimentele din viaţa noastră sunt marcate de nivelul pe care l-am dezvoltat. Aceasta se manifestă permanent prin comportamentele noastre, constatările noastre și chiar postura corpului și atitudine. Ea reprezintă o necesitate umană, modelată de factori atât interni cât și externi, un proces dinamic și multidimensional, care este construit și reconstruit de-a lungul întregii vieţi. În domeniul specific educației, se consideră că facilitarea obţinerii unei stime de sine pozitive ar trebui să fie cel mai mare scop al procesului de învățământ.

Este foarte important ca, dobândirea unei stime de sine înalte să ocupe un loc relevant printre obiectivele şi scopurile procesului de învăţământ, fiindcă ţelul oricărui cadru didactic este: pregătirea copilului pentru a face faţă vieţii, pentru a-şi controla şi determina viitorul. Școala nu este numai un loc unde se pot dobândi cunoștințe, ci şi un spațiu de formare de competențe necesare pentru viață. Este fundamental ca fiecare elev să facă ceea ce doreşte, să ia decizii, să-şi fixeze obiective şi să le îndeplinească folosind tehnici adaptate nevoilor lui. Trebuie să se mizeze mult pe cultivarea stimei de sine deoarece personalitatea copiilor este plastică, ea poate fi modelată, iar în cadrul şcolii se pot pune în practică mai uşor activităţi organizate şi eficiente ce vor avea ca rezultat creşterea stimei de sine. Aici intervine consilierea şcolară, deoarece consilierea îl ajută pe copil să devină conştient de faptul că este unic. Activitatea de consiliere şi orientare şcolară îl sprijină pe elev în achiziţionarea unui set de atitudini realiste şi cu un conţinut pozitiv.

Consilierea trebuie să preîntâmpine nevoile elevilor vizând aspecte de maximă importanţă pentru o dezvoltare optimă cum ar fi: cunoaşterea de sine şi respectul de sine (componente esenţiale ale stimei de sine), comunicarea şi inter-relaţionarea armonioasă cu ceilalţi. În cazul în care şcolarul mic nu va avea o idee clară şi exactă despre sine şi nu va şti să se accepte pot apărea conflicte interioare care vor duce le pierderea echilibrului emoţional, a sensului valoric, la refuzul de a accepta norme şi valori. Toate acestea pot conduce la o stare de insecuritate ce pot genera eşec şcolar sau chiar abandon şcolar. Nu doar copiii cu stimă de sine scăzută trebuie să beneficieze de consiliere ci toţi copiii pentru ai ajuta să devină elevi mai buni. Conceptul de consiliere care ne satisface astăzi, se definește ca o munca în comun și de cooperarea cu profesorul al cărui scop este de a produce schimbări în situația prezentată. Putem spune că profesorii pot înlesni sau împiedica procesul prin care elevii se pot afla pe ei înşişi, consultantul trebuie să posede anumite caracteristici personale, cum ar fi accesibilitate, flexibilitate, sinceritate, spontaneitate,o minte deschisă, și mai ales trebuie să arate empatie, care este, înțelegerea nevoilor și intereselor altora. Redefinind funcția și rolul consilierii școlare, spunem că aceasta nu mai poate fi limitată doar la intervenția tradițională ci invită la schimbare, la formularea de noi modele centrate pe colaborare și managementul participativ a cunoștințelor.

BIBLIOGRAFIE

1. Creţu,Tinca-Psihologia vârstelor-Editura Polirom,Iaşi,2009.

2. Humphreys,Tony-Stima de sine -cheia pentru viitorul copilului tău - Editura Elena Francisc Publishing, 2008.

3. Tomşa,Gheorghe-Consilierea şi orientarea în şcoală-Casa de Editura Viaţa Românească,Bucureşti,1999.

4. Zlate,Mielu-Psihologia copilului-Editura Didactică şi Pedagogică,Bucureşti,1998.