Rolul profesorului din învâțâmăntul preșcolar în secolul XXI
ProEtica- Revistă Culturală
ISSN 2734-8954
ISSN-L 2734-8954
05.07.2021
Rolul profesorului din învâțâmăntul preșcolar în secolul XXI
PROFESOR INVATAMANT PRESCOLAR LEORDEAN MIHAELA,
GRADINITA PROGRAM PRELUNGIT NR.1 VISEU DE SUS, JUDETUL MARAMURES
Profesorul îndeplinește o profesiune de o deosebită importanță, aceea
care asigură formarea și pregătirea personalității tinerelor generații și
pregătirea lor profesională în cadrul instituțiilor de învățământ, strâns
legate de viață, de activitatea socio-profesională, morală și cetățenească.
Profesia didactică este asociată cu câteva categorii fundamentale de
roluri, acceptate de majoritatea sistemelor de formare a profesorilor:
proiectare, mangementul și organizarea activităților de învățare, consiliere
psiho-educațională, managementul clasei de elevi, comunicare cu elevii,
părinții și colegii, dezvoltare profesională de-a lungul vieții, participare la
perfecționarea procesului educațional și a inovațiilor din școală, oferirea de
servicii educaționale pentru comunitate etc.
Personalitatea profesorului în condițiile învățământului actual
presupune și o serie întreagă de calități, determinate de specificul și
complexitatea muncii pe care o desfășoară. Profesorul își asumă deci o
multitudine de roluri, a căror exercitare este dependentă de personalitatea
lui. În școală, profesorul este conducătorul activității didactice care se
desfășoară în vederea realizării obiectivelor prevăzute în documentele școlare.
Referitor
la diversitatea rolurilor pe care le poate exercita profesorul, Anita E.
menționează următoarele:
Profesorul, ca expert al actului
de predare-învățare: el poate lua decizii privitoare la tot ceea ce se întâmplă
în procesul de învățământ.
Profesorul, ca agent motivator, declanșează și întreține interesul,
curiozitatea și dorința lor pentru activitatea de învățare.
Profesorul, ca lider, conduce un grup de elevi, exercitându-și puterea
asupra principalelor fenomene ce se produc aici. Este un prieten și confident
al elevilor, un substitut al părinților, obiect de afecțiune, sprijin în
ameliorarea stărilor de anxietate.
Profesorul,
în ipostază de consilier, este un observator sensibil al comportamentului
elevilor, un îndrumător persuasiv și un sfătuitor al acestora.
Profesorul,
ca model: prin întreaga sa personalitate, prin acțiunile, comportamentul său
este un exemplu pozitiv pentru elevi.
Profesorul,
ca profesionist reflexiv, se străduiește tot timpul să înțeleagă și să
reflecteze asupra întâmplărilor inedite din clasă, să studieze și să analizeze
fenomenele psihopedagogice cu care se confruntă.
Profesorul,
ca manager, supraveghează întreaga activitate din clasă, asigură consensul cu
ceilalți profesori, cu părinții și cu ceilalți factori.
Profesorul
își asumă deci o multitudine de roluri, a căror exercitare este dependentă de
personalitatea lui.
Dar
pe lângă activitatea didactică profesorul desfășoară și o activitate
extrașcolară sau cultural-educativă.
Desfășurându-și
activitatea profesională în cadrul școlii, dascălul nu încetează de a fi un
educator și în afara ei, urmărind, bineînțeles, obiective specifice și apelând
la mijloace și forme adecvate. Numai în măsura în care profesorul își continuă
misiunea și în afara cadrului profesional pe care îl oferă școala poate fi
considerat un educator al poporului său. Cele două laturi ale activității sale,
școlară și extrașcolară, nu numai că se presupun, dar se și întregesc și se
completează reciproc, imprimând acestei profesiuni un rol sporit în progresul
general al patriei noastre.
Profesorul este cel care orientează și stimulează curiozitatea naturală
și interesul spontan al elevilor pentru descoperire, cel care îndrumă și
încurajează activitatea de organizare și integrare a datelor culese, a
cunoștințelor reactualizate în vederea aplicării lor la soluționarea
problemelor date, lăsându-le: libertatea de examinare a faptului real ori de
analiză critică a conținutului unui text; independență în activitate;
operativitate și rapiditate în reacții (cognitive, afective, motrice); deplină
responsabilitate pentru ceea ce întreprind.
În funcție de necesități, de gradul de autonomie sau semiautonomie a
învățării, el poate interveni din când în când, canalizând energiile
partenerilor săi. Astfel, el este cel care oferă explicații, dă lămuriri,
răspunde la întrebări, îi ajută să utilizeze corect anumite materiale,
instrumente sau utilaje, caută să-i ajute să evite devierile inutile,
încercările fără obiect, eventualele erori și pierderi de timp.
Profesorul este cel care, ținând seama de logica învățării, orientează
ceea ce elevii au de făcut, devine ghid al demersului lor euristic,
canalizându-i în direcția obținerii rezultatelor așteptate, în loc de a le
impune într-o manieră directă, dinainte stabilită cu mai multă sau mai puțină
rigurozitate.
Asumându-și
o multitudine de roluri, profesorul trebuie să conștientizeze că exercitarea
lor depinde de personalitatea pe care și-o modelează. În acest sens, un rol
deosebit în exercitarea acestei profesiuni îl au anumite componente ale
personalității: cultura profesională, calitățile atitudinale și cele
aptitudinale. De fapt, pentru ca anumite cunoștințe să fie transmise de la o
persoană la alta și acceptate, trebuie întotdeauna ca între ele să existe un
schimb afectiv format din încredere și dispoziție receptivă dintr-o parte și
din alta.
Educația
se sprijină pe patru piloni importanți: a învăța să știi, a învăța să faci, a
învăța să trăiești împreună cu alții și a învăța să fii. În funcție de această
optică, dar și de implicațiile globalizării asupra indivizilor, ale
problematicii lumii contemporane, educatorii din învățământ urmează să
îndeplinească roluri noi.
Așa
de exemplu, prin metodologia de aplicare a noului curriculum național, li se
cere educatorilor din învățământ să creeze activități (situații) de învățare
adecvate obiectivelor proiectate, ținând seama, desigur, de natura subiectului
lecției și de particularitățile clasei sau ale grupei de elevi.
Un alt rol nou ar putea fi acela de meditator în procesul cunoașterii sau de consiliere, alături de rolul tradițional de transmițător de informații, la care nu se renunță, dar a cărui pondere este, vizibil, în scădere în cadrul învățământului modern.
Bibliografie:
Iosifescu Şerban, Management educaţional pentru instituţiile de învăţământ, Institutul de Ştiinţe ale Educaţiei, Bucureşti, 2001.
Verboncu Ion, Management general, Editura Economică, Bucureşti, 2000, Institutul de Ştiinţe ale Educaţiei, Bucureşti, 2001.