Rolul nostru în educație
16.06.2022
Rolul nostru în educație
Prof. Cicioș Maria
Liceul Teoretic "Eugen Pora" Cluj-Napoca
Despre educaţie se vorbeşte mult şi la toate nivelurile. În procesul educaţional sunt antrenaţi diferiţi factori: familia, şcoala, comunitatea etc. Contribuţia acestora este foarte valoroasă, însă ponderea cea mai mare a influenţelor le revine părinţilor, familiei în întregime. Influenţa ei are o putere considerabil mai mare decât suma influenţelor fiecăruia dintre membrii acesteia.
Familia are ca funcţie principală creşterea şi educarea copiilor. Familia le asigură existenţa materială şi climatul afectiv şi moral necesar dezvoltării personalităţii. Calitatea vieţii de familie, determinată de situaţia socială şi culturală a părinţilor, de accesul la mass-media, de specificul relaţiilor extrafamiliale şi conţinutul acestora, de felul cum se gospodăresc resursele financiare, de tradiţiile şi mentalităţile locale şi etnice are o importanţă hotărâtoare pentru formarea copilului, cel puţin în perioada timpurie de viaţă a acestuia.
Indiferent de vârstă, este foarte important ca părinţii să-i ofere copilului modele pozitive, demne de urmat. E necesar ca ei să cunoască si să direcţioneze domeniul de interese ale copilului, să-i supravegheze lecturile, să-i propună opere literare, să practice lectura în familie, vizionarea filmelor, spectacolelor cu personaje valoroase, cu exemple pozitive de comportament. Modelele de conduită oferite de părinţi, calitatea afectivă a căminului familial, creează condiţii favorabile pentru afirmarea şi formarea unei personalităţi, apte a se integra eficient în societate, respectând normele şi legile acesteia.
Practica zilelor noastre demonstrează că o eficienţă maximă a procesului instructiv-educativ este pusă pe seama colaborării dintre cele două medii educative importante. Familia oricât de mult ar încerca nu poate fără ajutorul şcolii să perfecţioneze fiinţa umană astfel încât să corespundă exigenţelor societăţii moderne, după cum nici şcoala nu şi-ar putea atinge obiectivele propuse fără o educaţie timpurie în familie.
Şcolile trebuie să îşi asume responsabilitatea pregătirii partenerilor pentru implicarea activă şi să contribuie la formarea părinţilor şi a membrilor comunităţii implicaţi în parteneriat. Cu siguranţă , există puţini părinţi care doresc şi ştiu cu adevărat să se implice în parteneriat, iar şcolilor le revine sarcina instruirii şi formării acestora, astfel încât aceştia să dobândească abilităţile necesare implicării în echipele parteneriale.
Parteneriatul şcoală-familie în zilele noastre primeşte noi valenţe. Scopul fundamental al acestei colaborări este integrarea deplină a şcolii în comunitate. Dacă până în prezent acest parteneriat şcoală-familie a fost dezvoltat unilateral, fiind de multe ori considerat "responsabilitatea" şcolii, acest lucru trebuie să se schimbe pe viitor. În cadrul colaborării şcolii cu familia accentul este pus pe un angajament mutual clar stabilit între părinţi şi educatori, pe baza unui "contract parental". Acest tip de contract se constituie ca un sistem de obligaţii reciproce în cooperarea părinţilor cu profesorii şi implică colaborarea părinţilor în activităţile şcolare şi extraşcolare, nu numai sub aspect economic, respectiv de a participa, susţine şi evalua eforturile şi acţiunile financiare ale şcolii, ci şi sub aspect educaţional-cultural.
Pentru ca parteneriatul şcoală-familie să fie unul benefic, adaptat particularităţilor societăţii moderne şi care să răspundă cerinţelor şi provocărilor lansate de aceasta, specialiştii în domeniu vorbesc despre o implicare activă a tuturor agenţilor educaţionali, o participare susţinută a acestora care să ducă la un succes pe planurile vizate. Este astfel necesar a fi înlăturate toate barierele şi prejudecăţile legate de acest subiect în încercarea de a valoriza o astfel de relaţie care este una indispensabilă zilelor în care trăim.
Implicarea activă a părinților în activitățile școlare și extrașcolare ale propriilor copii au ca rezultat faptul că ei realizează că problemele lor sunt și ale altor părinți, că este util să discute despre situațiile cu care se confruntă, află căi și modalități de rezolvare a problemelor. Între unii părinți se înfiripează relații de încredere și cooperare, învață să accepte asistența specializată, să ceară ajutor atunci când au nevoie. Informațiile primite și abilitățile dobândite le dau încredere și competențe sporite.
Pornind de la cele relatate, orice tip de efort, realizat de scoală pentru a oferi părinţilor mai multe oportunităţi de a-şi ajuta copii să înveţe, va necesita o schimbare în atitudinea publică, în ceea ce priveşte importanţa învăţământului, va implica o dorinţă a educatorilor de a regândi fundamental rolul părinţilor şi al relaţiilor şcoală-familie şi va solicita colaborarea întregii comunităţi.
Când şcoala, familia şi comunitatea încep să colaboreze, elevii primesc cu adevărat suportul necesar pentru a avea succes în şcoală şi în viaţă. Studiile au arătat că dezvoltarea şi implementarea unor astfel de parteneriate îmbunătăţesc:
• prezenţa la şcoală a elevilor
• performanţa şcolară a acestora
• relaţia familie-şcoală
• sprijinul din partea comunităţii de care şcoala are nevoie
Şcolile sugerează o serie de acţiuni concrete prin care părinţii pot să susţină activitatea de învăţare a elevilor.
Colaborarea cu familia nu se limitează numai în ceea ce priveşte activitatea şcolară ci şi în cadrul activităţilor extraşcolare pentru că acestea contribuie la adâncirea şi completarea procesului de învăţământ, la adâncirea înclinaţiilor şi aptitudinilor copiilor, la organizarea raţională şi plăcută a timpului liber.
Şcoala şi familia vor merge mereu în paralel pe drumul formării şi dezvoltării personalităţii umane, vor realiza necontenit acel tip de parteneriat absolut necesar în viaţa fiecăruia şi îşi vor pune amprenta într-un mod decisiv asupra a ceea ce va fi cetăţeanul de mâine al societăţii. Pentru ca parteneriatul şcoală-familie să fie unul benefic, adaptat particularităţilor societăţii moderne şi care să răspundă cerinţelor şi provocărilor lansate de aceasta, specialiştii în domeniu vorbesc despre o implicare activă a tuturor agenţilor educaţionali, o participare susţinută a acestora care să ducă la un succes pe planurile vizate.
O educaţie adevărată şi reală se fundamentează în familie şi se continuă în grădiniţă şi şcoală. Pe de altă parte, tot ceea ce copilul învaţă în școală pierde din importanţă şi eficienţă în condiţiile în care părinţii nu întăresc şi nu valorifică programul educativ desfăşurat în cadrul școlii. Toate aceste motivaţii conduc la necesitatea realizării parteneriatelor reale dintre familie şi școală, în care, spre beneficiul copiilor, implicarea familiei în viaţa școlii să fie una concretă, activă şi de durată, aşa încât membrii acestora să devină parteneri reali în educaţia copiilor lor.
Şcoala propune subiecte interesante și educative, dintre care amintesc: conștientizarea calității unui părinte responsabil, înțelegerea importanței frecventării în continuare a cursurilor, să cunoască eficiența unui obiect, a unei jucării potrivite pentru copiii lor, cunoașterea și conștientizarea regimului zilnic al activității pe care o desfășoară propriii copii, conștientizarea rezultatelor și evoluția copiilor în funcție de munca depusă în procesul de recuperare, înțelegerea beneficiilor unei bune comunicări în familie, conștientizarea importanței stabilirii unui program adecvat vârstei lor cât și a beneficiilor unui climat familial potrivit pentru creșterea sănătoasă a copilului, cunoașterea aspectelor privind evoluția propriului copil, înțelegerea necesității respectării regulilor de igienă, dar și înțelegerea importanței recreării copiilor alături de părinți etc.
Pot să spun că prin munca pedagogică cu părinţii pentru a li se crea elevilor condiţii cât mai bune de reabilitare și recuperare, prin îndrumarea acestora pentru a stabili elevului un regim de muncă şi de a-i aloca atenție în nevoile sale primare, prin organizarea condiţiilor de pregătire a acțiunilor educațional-terapeutice pentru elevii noștri, prin înlăturarea carențelor din activitățile instructiv-educative propuse pentru asimilare prin muncă suplimentară cu ei, prin folosirea unor procedee adecvate prin care să se înlăture consecinţele unor particularităţi individuale, s-a observat progres în recuperarea și reabilitarea elevilor noștri, prin grija întregii echipe a clasei: profesori de psihopedagogie specială, profesor psihopedagog și psihodiagnostician, profesor educator, profesor kinetoterapeut și nu în ultimul rând părinții acestora.
BIBLIOGRAFIE
1. Bunescu Ghe.,
Alecu G. , Badea D. 1997- "Educaţia părinţilor.
Strategii şi programe", E.D.P., Bucureşti.
2. Ecaterina Adina Vrasmas 2002- "Consilierea şi educaţia părinţilor", Editura Aramis.
4. Ilica Anton, Herlo Dorin, Binchiciu Viorel, Uzum Corina, Curetean Ana (coord.) 2005- "O pedagogie pentru învăţământul primar", Editura Universităţii "Aurel Vlaicu", Arad.
5. Ţibu Speranţa, Goia Delia (coord), 2014 - "Parteneriatul şcoală-familie-comunitate", Editura Universitară, Bucureşti.