ROLUL ACTIVITĂŢILOR REALIZATE PRIN JOC DIDACTIC ÎN PROCESUL INSTRUCTIV-EDUCATIV LA CLASELE PRIMARE

ProEtica- Revistă Culturală

 ISSN 2734-8954

 ISSN-L 2734-8954

18.02.2022

ROLUL ACTIVITĂŢILOR REALIZATE PRIN JOC DIDACTIC ÎN PROCESUL INSTRUCTIV-EDUCATIV LA CLASELE PRIMARE

Prof. înv. primar Patrichi Ana-Raluca

Școala Gimnazială "Miron Costin" Bacău

Jocul, ca formă de organizare a activităţii, stimulează în cel mai înalt grad procesele psihice. Prin joc fiecare copil îşi verifică şi confirmă cunoştinţele matematice şi nu numai, cu cele ale întregului colectiv, în conformitate cu sarcinile grupului. Are loc astfel o autoevaluare corectă şi o bună autocunoaştere .

Folosirea jocului didactic în procesul instructiv-educativ stimulează interesul elevului faţă de activitatea care se desfăşoară, face ca cei timizi să devină volubili, mai activi, mai curajoşi, să capete o mai bună încredere în forţele proprii, mai multă siguranţă şi tenacitate. Atât în învăţământul primar dar şi în cel preşcolar, prin jocul didactic copiii înţeleg mai uşor noţiunile, datorită echilibrului care se realizează între procesele afective, cognitive şi cele voliţionale. La această vârsta copilul realizează cu uşurinţă ceea ce îi place.

Jocurile didactice constituie o formă de activitate plăcută, accesibilă, atractivă în concordanţă cu particularităţile individuale ale şcolarului mic. Ele trezesc interesul şi curiozitatea, îndepărtează frica, nesiguranţa, mobilizează copiii pentru o activitate îndepărtată, rodnică, creativă.

Prin joc, procesul de adaptare a metodelor şi procedeelor la particularităţile individuale ale şcolarului mic, în vederea atingerii scopului instructiv-educativ, se realizează mult mai uşor. Elevii aşteaptă cu multă bucurie momentul de joc, iar evaluarea devine un moment palpitant, cu evidente valenţe formative.

Jocul didactic matematic reprezintă un ansamblu de acţiuni şi operaţii, desfăşurat după reguli acceptate de bunăvoie care, probabil cu destinderea, buna dispoziţie şi bucuria, urmăreşte obiective de pregătire intelectuală, tehnică şi morală a copilului.

O dată cu intrarea la şcoală, activitatea fundamentală a copilului devine învăţarea. Restabilind un echilibru în activitatea şcolarului, jocul fortifică energiile intelectuale şi fizice ale acestuia, generând o motivaţie secundară dar stimulatorie, constituind o prezenţă indispensabilă în procesul de învăţământ. Aceasta cu atât mai mult, la clasa I, unde cadrul didactic trebuie să respecte durata maximă de activitate de învăţare sistematică de 30 minute în cadrul unei ore de 45 de minute.

Jocul didactic este o activitate compensatorie faţă de învăţare, contribuind la realizarea unei odihne active absolut necesară după efortul depus, prevenind apariţia plictiselii şi exclusiv intrinsec, pe când învăţarea, cel puţin în faza iniţială, e motivată predominant extrinsec. Jocul este însoţit întotdeauna de plăcere şi răspunde intereselor imediate ale copilului.

Utilizând jocul didactic în procesul de predare-învăţare-evaluare, îmbinând ineditul şi utilul cu plăcutul, activitatea devine mai interesantă, mai atractivă. Elevul îşi antrenează în joc întregul potenţial psihic, îşi ascute observaţiile, îşi cultivă iniţiativa, voinţa, inventivitatea, flexibilitatea gândirii, îşi dezvoltă spiritul de cooperare .

În învăţământul primar jocul didactic se poate organiza cu succes la toate disciplinele şcolare şi în orice moment al lecţiei, ca activitate de sine stătătoare sau ca metodă ,,urmărindu-se fie dobândirea noilor cunoştinte, priceperi şi deprinderi, fie fixarea şi consolidarea acestora, fie verificarea şi aprecierea nivelului de pregătire al elevilor" .

Jocul didactic matematic este acel joc prin care se realizează un scop şi o sarcină de natură matematică, folosind un conţinut accesibil, atractiv atât prin forma de desfăşurare, cât şi prin materialul folosit. Folosirea jocului didactic în predarea matematicii oferă numeroase avantaje pedagogice:

-constituie o tehnică atractivă de exploatare a realităţii, de explicare a unor noţiuni abstracte, dificil de asimilat pentru şcolarii mici;

-constituie o admirabilă modalitate de a-i determina pe copii să participe activ la lecţie;

-dezvoltă la elevi iscusinţa, spiritul de observatie, ingeniozitatea, inventivitatea, spiritul de cooperare, ceea ce conduce la creşterea gradului de coeziune a grupului şcolar;

-antrenează la lecţie atât copiii timizi, cât şi pe cei cu dificultăţi de învăţare;

Organizarea activităţilor sub forma jocului didactic în lecţiile de matematică, oferă şi avantaje de ordin metodologic:

-prin obiectivul operaţional urmărit se stimulează şi exersează limbajul;

-în cadrul aceluiaşi joc sunt permise repetarea răspunsurilor în scopul obţinerii performanţelor şi reproducerii unui model de limbaj adecvat conţinutului;

-succesiunea acţiunilor poate fi modificată de regulile şi elementele de joc, sau de ritmul de lucru al elevilor;

-se poate consolida, repetat acelaşi conţinut şi totuşi jocul să fie nou, prin modificarea situaţiilor de învăţare şi a sarcinilor de lucru;

-se poate exersa acelaşi obiectiv pe conţinuturi şi materiale diferite, cu reguli noi de joc, în alte situaţii de învăţare;

Jocul este o activitate specific umană, dominantă în copilărie, prin care individul îşi satisface imediat, după posibilitate, propriile dorinţe, acţionând conştient şi liber în lumea imaginară pe care şi-o creează singur. În viaţa copilului, jocul îndeplineşte rolul pe care îl are munca în viaţa adultului. Este o formă specifică prin care copilul se dezvoltă şi asimilează cunoştinte. Este suficient să privim concentrarea copilului în joc, seriozitatea cu care urmăreşte respectarea unor reguli sau lupta în care se angajează pentru a înţelege că, în viaţa copilului, jocul este un fapt esenţial.

Jocurile didactice matematice şi-au dovedit valoarea educativă deosebită asupra dezvoltării concrete a inteligenţei copiilor. Ele contribuie la realizarea aspectului formativ al activităţii matematice, dezvoltându-le gândirea logică, deoarece elevii sunt puşi în situaţia de a căuta soluţii şi de a verbaliza acţiunile îndeplinite. Prin joc se dezvoltă potenţialul intelectual şi acţional-creator al şcolarului, spiritul de observatie, posibilităţile de verbalizare şi exprimarea orală, capacitatea de analiză şi sinteza, de comparaţie, abstractizare şi generalizare.

În cadrul jocurilor trebuie subliniată însemnătatea însuşirii şi respectării regulii de joc, rolul ei modelator, întrucât prefigurează în cadrul unui adevăr ştiinţific, o regulă, un principiu, o lege sau reglementarea unui fenomen social. Respectarea regulilor de joc formează un om disciplinat, dar nu conformist, un om ascultător, dar nu servil, un om demn, conştient de rolul său. Jocul îl pune pe copil în situaţii noi, pe care el căuta să le rezolve punând în acţiune iniţiativă, multă fantezie, perseverenţă şi spontaneitate. Prin joc, copilul îşi afirmă puterea, priceperea, personalitatea în ansamblul ei. Jocul este o reprezentare proprie şi directă a vietii umane, poate constitui o bază pentru educaţie. Învăţarea care implică jocul devine plăcută şi atrăgătoare. De aceea, atât în procesul instructiv-educativ cât şi în dezvoltarea copilului e necesar să fie implicată desfăşurarea jocului didactic. Prin joc elevii pot ajunge la descoperiri de adevăruri, îşi pot antrena capacităţile lor de a acţiona creativ, isteţimea, inventivitatea, răbdarea, îndrăzneala.

În jocul didactic matematic, divertismentul nu e un scop în sine, ci numai un mijloc de stimulare a energiilor cognitive. Jocul este o activitate bine gândită, necesară şi indispensabilă procesului educaţiei, este o activitate prin care conţinutul, forma şi funcţionalitatea sa specifică nu se confundă cu nici o altă formă de activitate instructiv-educativă, motiv pentru care nu poate fi suplinită şi nici nu este în măsură să suplinească pe una din ele.

Jocul presupune un plan, fixarea unui scop şi fixarea anumitor reguli, ca în final să se poată realiza o acţiune ce produce satisfacţie. Prin joc se afirmă eul copilului, personalitatea sa. Şcolarul se afirmă atât prin activitatea şcolară cât şi prin joc. Activitatea şcolară este valorificată prin calificative, acestea se sumează la medii, rezultatul final al învăţării fiind tardiv din punct de vedere al evaluării, pe când jocul se consumă ca o activitate ce creează bucuria şi satisfacţia acţiunii ce o cuprinde. Există câteva lucruri de remarcat: jocul fortifică un copil din punct de vedere fizic, îi imprimă gustul performanţelor precum şi mijloacele de a le realiza, creează deprinderile pentru lucrul în echipă, pentru sincronizarea acţiunilor proprii cu ale altora, în vederea atingerii unui scop comun dar nu în ultimul rând jocul provoacă buna dispoziţie, de voie bună, oferindu-i şcolarului posibilitatea de a se distra, dându-i parcă mai multă poftă de viaţă.

Valoarea jocului didactic matematic constă în faptul că, în procesul desfăşurării lui, copilul are posibilitatea aplicării cunoştinţelor însuşite. Jocul didactic matematic cuprinde următoarele laturi: conţinut, sarcină didactică, reguli de joc, elemente de joc;

Jocul didactic este şi un mijloc de evaluare, arătând în ce măsură elevii şi-au însuşit cunoştinţele necesare, gradul de formare a reprezentărilor matematice, a priceperilor şi deprinderilor de a realiza sarcinile în succesiunea dată de învăţător şi de a se integra în ritmul cerut, de a da răspunsuri promte şi corecte.

Bibliografie:

C. Lupu, D. Savulescu, (1999), "Metodica predarii matematicii", Ed. a III-a, Paralela 45, pag. 128.

Galperin P. şi colaboratorii, (1975). ,,Studii de psihologia învăţării", E.D.P., Bucureşti, pag.15;

J. Piaget, (1971), ,,Structurile matematice şi structurile operatorii inteligenţei" în ,,Caiete de pedagogie modernă", nr. 3, E.D.P., Bucureşti, pag. 26;

Nicola I. , (2003), ,,Tratat de pedagogie şcolară", Ed. Aramis, Bucureşti, pag. 107.