Povești tămăduitoare
ProEtica- Revistă Culturală
ISSN 2734-8954
ISSN-L 2734-8954
26.08.2022
POVEȘTI TĂMĂDUITOARE
Prof. inv. Primar: Tudor Luminita
Școala Gimnazială Scorțoasa
Lumea interioară a copiilor este una plină de mister şi complexitate. Deşi sunt mici, au şi ei temeri, nevoi, emoţii, frustrări...Ne întrebăm de multe ori de ce oamenii mari nu reuşesc să-i înţeleagă pe copii. Poate pentru că nu au găsit un limbaj comun. Uneori un simplu desen îţi poate dezvălui multe lucruri pe care nu le ştiai. Dacă pătrunzi în sufletul copilului poţi apoi, prin intermediul poveştilor bine alese, să-i elimini temerile, să-i redai încrederea în sine, poţi corecta ceea ce pare a fi greşit în comportamentul lui, sau poţi să-i readuci zâmbetul pe buze.
Poveştile au mare efect asupra lumii copiilor, dar şi asupra dezvoltării acestora. Influenţele poveştilor nu sunt valabile doar în rândul celor mici, ci şi asupra celor mari. Cine nu îşi aduce aminte de o poveste anume pe care o îndrăgea când era mic? Oricare din noi ne amintim acele basme care ne-au marcat într-un fel anume conştiinţa şi care puteau face referire cumva într-un mod inconştient cu viaţa noastră de atunci, cu relaţiile pe care le aveam cu societatea sau familia, şi fiecare din noi ne identificam undeva într-o poveste. Ne regăsim într-un personaj, iar faptul că toate poveştile se termină frumos ne induce subtil puterea realizării de sine.
Într-o poveste este uşor ca micuţul să se identifice şi să-şi mărturisească trăirile sau să şi le descarce prin intermediul personajelor. El nu deţine metodele comunicării atât de bine ca un adult, lui îi este greu să se exprime, recurgând adesea la limbajul trupului: gesturi, mimică, ton vocal, plâns etc. El nu poate şti ce anume simte cu adevărat, nu conştientizează, dar puteţi afla punându-l pe el să continue o povestioară, să o creeze.
Astfel, prin poveste, copilul învaţă că fiecare poate ajunge la cunoaşterea de sine, culminând cu atingerea scopurilor personale. Poveştile urmează teme din realitate şi este important ca ele să fie identificate de părinţi sau cadre didactice pentru a se urmări dezvoltarea copilului sau chiar remedierea unor probleme ale acestuia. Se pot trata diferite disfuncţii sau probleme psihologice ca: timiditatea, dependenţa prea mare de părinţi, frica de întuneric, etc. De aceea alegerea poveştilor trebuie făcută cu atenţie, fiindcă ele influenţează copiii. Există cărţi special destinate terapiei prin poveşti. Nu este neapărat vorba despre o terapie, poate este mult spus, însă sunt poveşti care au un sens ascuns şi care influenţează pozitiv gândirea umană.
Povestea terapeutică este un mijloc excelent de a ne adresa copilului fie pentru a transmite anumite modele comportamentale şi valori morale, fie pentru a înlătura anumite comportamente indezirabile. Povestea terapeutică nu îl critică, etichetează, somează pe copil spre schimbare, ci favorizează identificarea copilului cu anumite personaje şi implicit transpunerea soluţiei din poveste şi în situaţia sa. Povestea este un altfel de limbaj.
Dar oare toate poveştile sunt terapeutice? Trăsătura definitorie care face ca o poveste să fie terapeutică (tămăduitoare) constă în faptul că aceasta reprezintă un model al împlinirii de sine, al atingerii scopului (chiar al fericirii). Scopul poveştii terapeutice este să-i evidenţieze copilului anumite aspecte ale situaţiei problematice în care se află şi pe care îi este greu să le perceapă, şi să ofere posibilităţi de rezolvare, creative.
De aceea povestea, atent aleasă, îl poate ajuta să găsească şi să recunoască formularea exactă a stării, experienţei lui şi să adopte soluţiile personajelor din povestea respectivă. Acest lucru îl ajută să capete încredere în sine şi chiar să se vindece de efectul anumitor experienţe neplăcute din prima copilărie.
BIBLIOGRAFIE:
1. Filipoi, S. (1998). Basme terapeutice pentru copii şi părinţi;
2. Mitrofan Iolanda (2003). Cursa cu obstacole a dezvoltării umane, Ed. Polirom;
3. Paşca, D. M. (2004). Povestea terapeutică, Editura Ardealul;
4. Toma, M.; Ţugulan L. Literatura pentru copii, Ed. Didactică şi Pedagogică.