Planul de intervenție specific elevilor cu cerințe educaționale speciale

16.06.2022

Planul de intervenție specific

elevilor cu cerințe educaționale speciale

prof. Șerban Tatiana

Grădinița ,,Dumbrava minunată" Constanța

"Există numai un singur fel de a înțelege oamenii, anume de a nu ne grăbi să-i judecăm, ci de a trăi în preajma lor, de a-i lăsa să se explice, să se dezvăluie zi de zi și să se zugrăvească ei înșiși în ei."

Charles-Augustin Sainte-Beuve

Integrarea educațională a elevilor cu CES constă în elaborarea unui plan de intervenție individualizat, în cadrul căruia utilizarea unor metode eficiente de adaptare curriculară are un rol important definit ca ,,programul de activități școlare în integralitatea sa, care se concretizează în planul de învățământ, programa școlară, manualele școlare, îndrumările metodice, obiectivele și modurile comportamentale ce conduc la realizarea obiectivelor, metodelor și mijloacelor de predare - învățare, ce dezvoltă modurile de evaluare a rezultatelorˮ. Adaptarea curriculară se realizează de către cadrele didactice de la clasă împreună cu cadrele didactice de sprijin / itinerante prin eliminare, substituire sau adăugare de conţinuturi în concordanţă cu obiectivele şi finalităţile propuse prin planul de intervenţie personalizat. Problemele de adaptare curriculară apar atunci când dorim să integrăm copii doar cu tulburări de învățare, față de situațiile în care dețin pe lângă aceasta, diferite deficiențe mintale, fizice, etc.

Cerinţele educative speciale reies din particularităţile individuale de dezvoltare, învăţare, relaţionare cu mediul, din experienţele anterioare ale copilului, din problemele sociale şi de existenţă ale lor. Cerinţele educative speciale pot fi temporare sau pot fi ireversibile , apărând la etapele cele mai timpurii ale dezvoltării şi la toate nivelurile sistemului de educaţie.

În cadrul categoriei copiilor cu CES (copiii cu dificultăţi motorii, sindrom Down, dificultăţi de vorbire, tulburări de comportament, autism, deficit de atenţie şi hiperactivitate (ADHD), dar şi cei care trec, pur şi simplu, printr-o perioadă mai grea), principalele modalități folosite pot consta în:

Activitatea diferenţiată şi programul pedagogic personalizat pentru copiii cu CES constă în stabilirea unui program si a unor obiective, diferite de cele folosite pentru restul clasei şi adaptate în funcţie de necesităţile şi dificultăţile copilului, dar și de posibilitățile fiecărei școli de a asigura sprijin fiecărui copil în parte. Obiectivele didactice şi conţinuturile de învăţare care urmează să fie parcurse de către copilul cu CES sunt stabilite de către profesorul de sprijin şi profesorul specialist, deopotriva.

Planul de intervenție la nivelul fiecărui elev constă în prezența unor componente esențiale, astfel:

Evaluarea este un proces necesar prin care se urmărește obținerea de informații importante, relevante despre copilul cu CES. Acest proces implică și stabilirea unor proceduri de evaluare concretă a planului de intervenție, pentru care trebuie să existe o reevaluare permanentă.

Stabilirea obiectivelor reprezintă fixarea unor sarcini concrete, pe termen scurt si lung, din toate domeniile implicate în procesul de recuperare, care trebuie să permită o evaluare corespunzătoare.

A treia componentă, selectarea metodelor și a activităților ce urmau să fie utilizate în procesul de intervenție, se referă la identificarea unei serii de metode și procedee din sfera în care se recuperează copilul. Acestea se aleg în funcție de nivelul de dezvoltare psihosomatică a elevului, cât și de patologia asociată personalității individuale. Rezultatele pot fi integrate unor fișe de observație individuale pentru a se putea vizualiza evoluția, performanțele, achizițiile copilului.

Stabilirea instituțiilor și a echipelor participante are în vedere atât selectarea sistemului care oferă servicii de recuperare, cât și specialiștii implicați în activitatea în sine: profesor specialist, profesor de sprijin, logoped, profesor consilier, etc.

Colaborarea și cooperarea cu familia fiecărui elev în parte, precum și cu alți membri ai comunității care interacționează cu elevul este necesară pentru obținerea succesului programului de intervenție personalizată. Este important ca între familie și celelalte părți implicate să existe întotdeauna o legătură de colaborare și coordonare reciprocă, în realizarea diferitelor activități propuse la domiciliul copilului. Altfel, copilul va suferi modificări în evoluția sa, având parte doar fracționat de un program de recuperare. De asemenea, este fundamentală în realizarea planului de recuperare și vârsta la care se începe aplicarea măsurilor recuperatorii. Cu cât se începe mai devreme această recuperare, cu atât șansele de reușită vor fi mai mari, deoarece copilul receptează mai ușor influențele externe.

În concluzie, procesele de adaptare curriculară și planificarea unor programe de intervenție reprezintă puncte esențiale, cu ajutorul cărora se dezvoltă personalitatea elevilor cu CES, sunt integrați educațional și social, având o adaptare la mediu sporită.

Bibliografie:

Cojocaru, Venera Mihaela, 2004, Terapia şi metodologia instruirii, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti.

Crețu, Carmen, 1998, Curriculum diferențiat și personalizat, Editura Polirom, Iași.

Cucoş Constantin, 1996, Pedagogie, Editura Polirom, Iaşi.

Gherguţ, Alois, 2006, Psihopedagogia persoanelor cu cerinţe speciale, Editura Polirom, Iași.

Vrasmaș, Traian, 2004, Școala și educația pentru toți, Editura Miniped, București.