Personalitatea copilului de vârstă școlară mică

ProEtica- Revistă Culturală

ISSN 2734-8954

ISSN-L 2734-8954

17.02.2025

Personalitatea copilului de vârstă școlară mică

Pîp Simiz Andreea Elena

Școala Gimnazială ,,Mihail Sadoveanu" Galați

Acest studiu își propune să analizeze personalitatea copilului de vârstă școlară mică, evidențiind principalele caracteristici psihologice, factorii care o influențează și implicațiile educaționale asociate. Personalitatea copilului de vârstă școlară mică reprezintă o temă esențială în psihologia dezvoltării și în științele educației. Această etapă, care acoperă în mod tradițional intervalul 6-10 ani, este marcată de transformări cognitive, emoționale și sociale semnificative, care influențează atât procesul de învățare, cât și integrarea copilului în colectivitate.

Transformările specifice acestei perioade pot fi împărțite astfel:

• Dezvoltare cognitivă – 40%
• Dezvoltare emoțională – 30%
• Dezvoltare socială – 30%

Dezvoltarea cognitivă

În această etapă, copilul:

• Face tranziția de la gândirea preoperatorie la gândirea concret-operativă (Piaget);
• Începe să înțeleagă concepte abstracte, dar are nevoie de exemple concrete pentru a le aplica;
• Își dezvoltă atenția și memoria, deși acestea rămân influențate de factori emoționali și de interes;
• Este curios și dornic să învețe prin descoperire și experimentare.

Dezvoltarea emoțională

Dezvoltarea emoțională a micului școlar este un proces complex care implică mai multe dimensiuni esențiale:

• Reglarea emoțiilor cu ajutorul adulților
• Dezvoltarea trăsăturilor de temperament și a stilurilor de atașament
• Influența aprecierilor externe asupra motivației pentru învățare

Copilul începe să își regleze emoțiile, dar are nevoie de ghidajul adulților pentru a înțelege și gestiona situațiile stresante. Stilurile de atașament joacă un rol crucial în stabilitatea emoțională, iar temperamentul influențează modul în care copilul reacționează la stimuli externi. De asemenea, motivația pentru învățare este puternic influențată de feedback-ul primit din partea părinților și profesorilor.

Dezvoltarea socială

Dezvoltarea socială a copilului în această etapă este crucială pentru integrarea în colectivitate și pentru formarea relațiilor interpersonale:

• Acceptarea și integrarea în grup
• Înțelegerea și respectarea normelor sociale
• Influența relațiilor cu colegii și profesorii asupra stimei de sine

Micul școlar își dorește să fie acceptat de colegii săi și să își găsească un loc în cadrul grupului. Normele sociale devin mai importante, iar copilul începe să le respecte și să le interiorizeze. De asemenea, relațiile cu colegii și profesorii influențează încrederea în sine și modul în care copilul își percepe abilitățile și valoarea proprie.

Factori care influențează personalitatea micului școlar

Influența familiei

• Stilul parental joacă un rol crucial (autoritar, permisiv, democratic);
• Relația afectivă dintre copil și părinți determină încrederea în sine și stabilitatea emoțională;
• Modelele oferite de familie influențează comportamentele sociale și atitudinea față de învățare.

Influența școlii

• Profesorul are un rol esențial în conturarea atitudinilor și valorilor copilului;
• Climatul educațional (suportiv vs. competitiv) influențează motivația și adaptarea la cerințele academice;
• Metodele didactice interactive favorizează dezvoltarea gândirii critice și a creativității.

Influența grupului de colegi

• Copiii încep să își formeze primele prietenii stabile;
• Compararea cu ceilalți poate duce la dezvoltarea sentimentului de competiție sau de cooperare;
• Experiențele sociale contribuie la învățarea normelor și regulilor de conviețuire.

Personalitatea micului școlar se formează într-un context complex, în care familia, școala și grupul de colegi joacă roluri esențiale. O abordare echilibrată, bazată pe sprijin emoțional, stimulare cognitivă și interacțiuni sociale pozitive, poate contribui la dezvoltarea armonioasă a copilului. Studierea și înțelegerea acestor aspecte de către cadrele didactice și părinți este crucială pentru a susține procesul educațional și dezvoltarea optimă a fiecărui copil.

Bibliografie

• Piaget, J. (1972). Psihologia inteligenței. Editura Științifică.
• Erikson, E. H. (2000). Identitate și ciclu de viață. Editura Trei.
• Vygotsky, L. S. (1971). Învățare și dezvoltare intelectuală la copii. Editura Didactică și Pedagogică.
• Goleman, D. (2008). Inteligența emoțională. Editura Curtea Veche.
• Gardner, H. (2006). Inteligențele multiple: Noi perspective asupra educației. Editura Sigma.
• Bronfenbrenner, U. (2005). Ecologia dezvoltării umane. Editura Polirom.
• Papalia, D. E., Olds, S. W., & Feldman, R. D. (2010). Psihologia copilului și a adolescentului. Editura Polirom.
• Miclea, M. (2003). Psihologia educației. Editura Polirom.
• Cucoș, C. (2006). Psihopedagogie pentru examenele de titularizare și definitivat. Editura Polirom.
• Stan, C. (2018). Dezvoltarea copilului – perspective teoretice și aplicații educaționale. Editura Universitară.