Modificările suferite de învățământul preșcolar în acord cu evoluția societății

17.06.2022

Modificările suferite de învățământul preșcolar în acord cu

evoluția societății

Prof.în înv.preșcolar Emilia Moldoveanu,

GPP Nr.3, Buzău

Se cunosc numeroase moduri de a aprecia gradul de dezvoltare a unei societăți și mai ales, perspectivele acesteia. Ele sunt definite în funcție de unghiul de vedere din care se emit asemenea judecăți de valoare. Gradul de dezvoltare a unei societăți ar putea depinde de : nivelul de trai al populației, gradul de urbanizare, nivelul de cultură și civilizație , calitatea educației oferită populației etc.

"Educația constituie o componentă a existenței socioumane. Ea este un proces în desfășurare,(...) Nu înseamnă că ea se <topește > în conținutul celorlalte elemente ale sistemului, ci se implică în transformarea și evoluția lor." Nicola, I. (2003).Tratat de pedagogie școlară.București: Aramis

Încă din din timpul perioadei comuniste, când conducatorul țării dorea să scadă nivelul de analfabetism din rândul populației, lucru care s-a considerat imperios necesar pentru a putea evolua și a maximiza producția în toate ramurile economice, a pus accent pe toate nivelurile de școlarizare. Chiar și educația preșcolară, care nu era obligatorie, a beneficiat de o atenție sporită, deoarece aceasta este considerată prima treaptă a învățământului românesc.

"Învățământul preșcolar are scopul de a contribui la stimularea gândirii și inteligenței copiilor, la dezvoltarea lor fizică armonioasă, la însușirea unor cunoștințe necesare pregătirii pentru școală...Activitatea instructiv-educativă în grădinițele de copii se desfășoară pe baza programelor unitare, stabilite de Ministerul Educației și Învățământului.- art. 24

Învățământul preșcolar se organizează pentru copiii în vârstă de 3- 6 ani și se realizează prin grădinițe de copii. Programul grădiniței de copiieste de 4-6 orepe zi. În condițiile legi, se pot organiza și grădinițe cu program prelungit sau cu program săptămânal." - art.25 (Legea educației și învățământului, 1978 )

În activitatea formativă pe care o îndeplinea în relația cu copilul , grădinița intervenea eficient în procesul de creștere al acestuia prin actul transmiterii de valori, prin asistența pe care i-o acorda copilului pentru a-și construi propriile sale modele de acțiune și prin stimularea creativității, precum și pregătirea pentru școală care echivala cu maturizarea psihologică a copilului pe parcursul preșcolarității,la nivelul posibilității vârstei.

De aceea sunt de părere că societatea trebuie să manifeste o grijă sporită față de copii, față de creșterea și educarea generației tinere și că procesul de educație debutează încă din primele secunde de viață ale copilului , de la naștere, și se încheie o dată cu sfărșitul vieții. În dezvoltarea sa plenară, copilul este influențat de factorii : ereditate, mediu și educație.

Plecând de la aceste premise și din dorința de a se alinia cu celelalte state democratice, statul român a elaborat și implementat "Legea învățământului" în anul 1995. Chiar dacă a păstrat anumite articole din perioada comunistă, cum ar fi tipul de program din grădiniță ( program normal - 5 ore pe zi, program prelungit- 10 ore pe zi, program săptămânal - art. 18, alin.1/1995) , intervalul de vârstă de 3 - 6 ani și repartizarea pe grupe a copiilor : grupa mică, grupă mijlocie și grupă mare, grupă pregătitoare pentru școală. ( art. 15, alin. 5, pct.a din Legea învățământului nr. 84/1995), aceasta a fost îmbunătățită constant în funcțiile de nevoile și evoluția societății în care trăim. Astfel, "Legea învățământului nr.84/1995" care reglementează organizarea și funcționarea sistemului național de învățământ, deoarece acesta reprezintă o prioritate națională, unde "învățământul urmărește realizarea idealului educațional, întemeiat pe tradițiile umaniste, pe valorile democrației și pe aspirațiile societății românești, și contribuie la păstrarea identității naționale." (Legea învățământului nr. 84/1995, Dispoziții generale -Art. 3.- alin.1 ), a fost înlocuită cu "Legea educației naționale nr.1/ 2011".

Atât în "Legea învățământului nr. 84/1995", Dispoziții generale -Art. 3.- alin.2, cât și în "Legea educației nr.1/ 2011", Titlul 1 - dispoziții generale, Art.2, alin.3 se precizează idealul educational al școlii românești care "constă în dezvoltarea liberă, integrală și armonioasă a individualității umane, în formarea personalității autonome și creative". Acest lucru întărește grija pe care societatea o are față de educația permanentă a individului.

Aceasta din urmă, spre deosebire de "Legea învățământului", unde condițiile în care se realiza transferul de cunoștințe nu era susținut de un feedback consistent și fără urmărirea interesului și nevoilor individului, se bazează pe un schimb și un dialog susținut de un feedback puternic, având ca obiective majore elevi foarte bine pregătiți, precum și dezvoltarea acestora în folosul societății.

"Legea educației naționale nr.1/ 2011" în comparație cu "Legea învățământului nr. 84/1995" reprezintă rezultatul unui proces consistent de analiza a sistemului de educație din România care se bazează pe raportul și recomandările comisiei Miclea. Este evident că legea din 2011 apare ca un demers mai amplu, mai exigent, în conexiune cu alte sisteme educaționale prezente în țări de referință.

În raportul întocmit de această comisie se dorește ca statul să asigure un învățământ generalizat și gratuit timp de 13 ani, de la clasa pregătitoare și până la sfârțitul liceului. Educația timpurie să devină un "bun public" care să necesite o atenție specială deoarece în urma analizei care a stat la baza raportului , s-a constat că "statul a subevaluat și marginalizat sistematic cea mai importantă perioadă a educației : educația timpurie, adică totalitatea activităților educative pe perioada 0- 6/7 ani. O calitate bună a educației timpurii favorizează valorificarea optima a oportunităților de învățare create mai târziu. Deprinderile și cunoștințele dobândite devreme favorizează dezvoltarea altor cunoștințe și deprinderi. Dimpotrivă, deficiențele neremediate la această vârstă produc , mai târziu, deficient și mai mari, oportunități de învățare ratate sau mai slab valorificate. Investiția în educația timpurie este cea mai rentabilă investiție din educație, cu beneficii individuale și sociale cele mai mari și cu costurile de oportunitate cele mai reduse." Tot în acest raport a fost propus ca grupa pregătitoare să devină clasă pregătitoare și să intre în regimul învățământului obligatoriu, deoarece "ea are funcția de a pregăti copilul pentru cerințele mediului școlar și de a contribui la realizarea echității și a egalității de șanse în educație."

Ca o concluzie privind educația timpurie din cadrul "Raportului Comisiei Prezindențiale pentru analiza și elaborarea politicilor din domeniile educației și cercetării" (6 iulie 2007) s-au notat următoarele: "nu se pot realiza o educație performantă, cu o dezvoltare personală armonioasă, un climat social civilizat și o cultură națională bogată și competitivă în absența acelei educații timpurii care să cuprindă toți copiii în instituții responsabile și competente, finanțate adecvat de către stat. Investiția în educația timpurie este concepută și de U.E. ca măsură prioritară pentru creșterea eficienței și echității sistemelor de educație."

Consider că "Raportul Comisiei Prezindențiale pentru analiza și elaborarea politicilor din domeniile educației și cercetării" a scos în evidență importanța educației preșcolare deoarece în această perioadă se imprimă cele mai profunde și durabile amprente asupra individualității copilului. În învățământul preșcolar are loc formarea trăsăturilor de caracter și comportament, dezvoltarea gândirii și a inteligenței, precum și dobândirea cunoștințelor necesare integrării cât mai ușoare a copilului în mediul școlar.

Până în anul 2012 se preciza în Legea educației faptul că "învățământul preșcolar se organizează pentru copii în vârstă de 3- 6/7 ani, în grădinițe de copii cu program normal, prelungit și săptămânal."( art.18, alin.1) Acest lucru sublinia faptul că grupa pregătitoare aparținea nivelului preșcolar. Însă din dorința de perfecționare a sistemul de învățământ, s-a considerat necesar eliminarea grupei pregătitoare din grădiniță și mutarea acesteia la nivelul primar, introducându-se în Legea educației , secțiunea IV, art.29, alin.2 - "În clasa pregătitoare sunt înscriși copiii care au împlinit vârsta de 6 ani până la data începerii anului școlar. La solicitarea scrisă a părinților, a tutorilor sau a susținătorilor legali, pot fi înscriși în clasa pregătitoare și copiii care împlinesc vârsta de 6 ani până la sfârșitul anului calendaristic, dacă dezvoltarea lor psihosomatică este corespunzătoare." O dată cu eliminarea grupei pregătitoare din cadrul învățământului preșcolar se poate observa că intervalul de vârstă pentru copilul care frecventează grădinița este de la 3 la 6 ani.

Ca și cadrul didactic din ciclul preșcolar în următoarele rânduri îmi voi expune argumentele pro și contra introducerii clasei pregătitoare în ciclul primar.

Legea educației nr. 1/2011 prevede profilul de formare a absolvenților de învățământ primar bazat pe competențe cheie: competențe de comunicare, competențe matematice, științelor și TIC, competențe sociale și civice, competențe de relaționare.

Un avantaj al clasei pregătitoare ar fi acela că impune o abordare interdisciplinară a conținuturilor pentru a pregăti copilul pentru viață, pentru integrarea în societate. "Cel mai puternic argument pentru integrarea disciplinelor este însuși faptul că viața nu este împărțită pe discipline."(- J. Moffet ) Problemele pe care viitorii adulți, le vor avea în viață, impun decizii care nu se regăsesc în disciplinele individuale, ci ele au un caracter integrat, iar rezolvarea lor impune corelații rapide și acțiune contextualizată.

La clasa pregătitoare se folosesc strategii bazate pe problematizare și cooperare, care pun în centru copilul; proiectarea se realizează pe unități tematice oferind libertatea cadrului didactic de a alege strategii, ținând seama de resursele umane și materiale.

Un dezavantaj al introducerii clasei pregătitoare a fost timpul foarte scurt pentru formarea cadrelor didactice, resurse materiale puține; nu s-a realizat o informare din timp a părinților; unele instituții școlare nu au fost dotate corespunzător și pregătite pentru primirea copiilor în școală.

La începutul implementării clasei pregătitoare părintele avea libertatea de a allege dacă dorește ca la vârsta de 6 ani să meargă la clasa pregătitoare sau să mai rămână încă un an la grădiniță.

Mai târziu, înscrierea la clasa pregătitoare a fost obligatorie, iar copii ce nu împlinesc 6 ani la începerea anului școlar, iar părintele dorește ca el să frecventeze clasa pregătitoare, copilul va fi supus unei evaluării psihologice pentru a vedea dacă este apt pentru a începe școala.

Un alt avantaj al clasei pregătitoare ar fi și acela că le oferă copiilor un an de trecere spre ceea ce înseamnă rigoarea unui program școlar.

Alte avantaje pe care le are clasa pregătitoare ar fi: folosirea unor jocuri didactice specifice vârstei, copiii se obișnuiesc cu disciplina, poziția corectă de stat în bancă pentru scris și pentru alte activități.

Alte dezavantaje notabile ar fi: unele școli nu au spațiu suficient pentru amenajarea sălilor de clasă (ele trebuie să aibă spațiu pentru învățat și spațiu pentru joc); lipsa toaletelor doar pentru clasa pregătitoare, de obicei sunt comune cu alte clase din ciclul primar, chiar gimnazial.

În momentul actual învățământul preșcolar este organizat pe nivele: nivelul I - cuprinde grupa mică și mijlocie, iar nivelul II - cuprinde grupa mare. Frecventarea grădiniței de către copii este în continuare opțională, însă legea care mărește durata învățământului obligatoriu a fost promulgată de Președintele României, Klaus Iohannis, pe aprilie 2019. Legea prevede ca până în 2020 devin obligatorii grupa mare de la grădință și clasele a XI-a și a XII-a, deci 14 ani în total.

În încheiere putem preciza ca legea actuală nu este reprezentată într-o formă finală, deoarece ea este raportată la necesitățile societății în care trăim și așa cum s-a întâmplat până acum când a suferit nenumărate modificări, aceasta va fi constant îmbunatățită și actualizată pentru a putea ține pasul cu evoluția care se înregistrează în toate ramurile științelor teoretice și aplicative.

Cu toate acestea articolele care stau la baza legii educației vor constitui în continuarea piatra de temelie a acesteia.

Bibliografie :