Modalități de stimulare a interesului pentru lectură

ProEtica- Revistă Culturală

 ISSN 2734-8954

 ISSN-L 2734-8954

11.03.2022

Modalități de stimulare a interesului pentru lectură

Prof. înv. primar Vasilache Dorina

Școala Gimnazială nr.1 Matca, județul Galați

Motto: Dacă vrei să ajungi undeva în viaţă, citeşte multe cărţi.

Roald Dahl

Lectura a fost și va rămâne cea mai frumoasă îndeletnicire a omului. Cărțile sunt o comoară inestimabilă pentru că ne deschid orizonturile, ne fac să visăm, ne ajută să ne pregătim pentru viață de la o vârstă fragedă.

Pentru ca apropierea de carte să devină o deprindere zilnică, iar plăcerea de a citi - o necesitate dorită şi trăită, e potrivit ca şi familia să se implice activ în apropierea copilului de miracolul cărţii, încă înainte de învăţarea alfabetului. Familia constituie primul mediu de viaţă socială şi culturală, iar prin valorile pe care le transmite copilului asigură premisele dezvoltării intelectuale, morale şi estetice ale acestuia.

Există factori care determină lectura copiilor: particularităţile de vârstă şi psihice, preferinţele lor, climatul familial, factori care pot transforma lectura într-o necesitate, "o foame de carte", o delectare sau nu. Când gustul pentru lectură, cultul pentru carte s-au format din primii ani de şcoală, acestea rămân pentru toată viaţa o obişnuinţă utilă.

Lectura propriu-zisă nu începe însă decât după ce copilul reuşeşte singur să descifreze cu uşurinţă ideile ascunse în spatele semnelor grafice. Învăţătorul sau părintele trebuie să sesizeze acest moment dificil din viaţa micuţului, pe jumătate înspăimântat de tainele scrisului, pe jumătate crispat de efortul făcut de descifrarea acestor semne curioase şi pline de mister.

Mulţi copii se luptă ani de-a rândul cu lecturarea cursivă a unui text, rămânând în imposibilitatea de a savura propriile lecturi. În locul curiozităţii, apare efortul inhibant al descifrării semnelor grafice, dincolo de care se ascund idei atât de frumoase şi interesante.

Voi prezenta în continuare câteva modalităţi de stimulare a interesului pentru lectură începând din clasa pregătitoare. Ştim că micii şcolari sunt vrăjiţi de carte, sunt purtaţi de aceasta în universul minunat al cunoaşterii. Învăţătorul este dator să îndrume paşii tinerelor mlădiţe pe acest nou drum, plin de neprevăzut.

În clasele mici, un rol important îl are conversaţia problematizată, care menţine vie relaţia dascăl- elev. După vizionarea unor filmulețe ori citirea unor povești ori texte de mică întindere, se pot purta discuții care să analizeze în amănunt conținutul și mesajul. Se pot lansa următoarele cerinţe:

Ø să formuleze întrebări pe care să le adreseze colegilor;

Ø să folosească cuvintele noi şi expresiile artistice în contexte variate;

Ø să redea prin cuvinte proprii conţinutul textelor citite;

Ø să recunoască ilustraţiile care înfăţişează personaje sau scene din poveştile citite;

Ø să le aşeze în ordinea desfăşurării faptelor.

Ø să-și imagineze un alt final;

Ø să adauge noi personaje/intâmplări;

Începând cu clasa a II-a, o altă formă de îndrumare a lecturii o constituie formarea bibliotecii de clasă, precum şi a bibliotecii personale. Prima se compune din cărţi aduse de copii şi învăţător, se stabileşte un bibliotecar al clasei şi se apoi se trece la împrumutarea cărţilor.

La clasele a III-a şi a IV-a interesul elevilor pentru lectură se amplifică. La studierea unor autori, învăţătorul poate să îi stimulezi pe elevi să citească şi alte opere scrise de aceştia. Se întocmesc cu elevii portofolii pentru fiecare scriitor cunoscut, cuprinzând portretul, date biografice şi aspecte esenţiale din opera lor, prilej cu care se stârneşte curiozitatea şi interesul pentru lectură.

Ghicitorile literare sunt mijloace pasionante ce-i invită pe copii la lectură. Acestea se pot desfăşura astfel: se citeşte un fragment şi se cere elevilor să indice opera şi autorul sau să recunoască lectura în care eroina principală este Matilda etc.

Foarte apreciat de elevi este şi jocul cu versurile: învăţătorul recită unu-două versuri dintr-o poezie, iar elevii continuă.

Diafilmele, benzile audio şi video cu poveşti constituie un alt important mijloc de îndrumare a lecturii. Ele prezintă operele literare în imagini vizuale şi auditive. După lectură, elevii pot face comparaţii, stabilind asemănări şi deosebiri între întâmplările prezentate.

Lecţiile de popularizare a cărţilor, a unor scriitori, reprezintă un alt mijloc de îndrumare a lecturii particulare. O carte pentru copii nou apărută se citeşte mai întâi de către învăţător, apoi se prezintă elevilor. Aceştia îşi notează titlul şi autorul, pentru a o putea procura.

Expoziţiile de carte se pot organiza în clasă şi cuprind cărţi despre o temă anume ce pot fi lecturate de elevi- ex. Din viaţa plantelor, Trecutul glorios al patriei, Povestiri despre animale.

Şezătorile şi medalioanele literare invită din nou elevii la lectură.

Dramatizările făcute cu şcolarii după unele texte literare i-au stimulat pe elevi să citească mai mult din dramaturgia românească.

În afară de citirea independentă a lecturii particulare se poate folosi şi citirea în colectiv. Această citire se realizează de către învăţător sau elevi care citesc corect şi expresiv. Are roull de a aprofunda şi purta discuţii pe marginea lecturii citite.

Lectura necesită nu numai îndrumare, dar şi control. Procedeele de efectuare a controlului sunt variate şi depind de scopul urmărit imediat: anchetele, controlul fişelor de cititor de la bibliotecă, convorbiri cu elevii, fişe de lectură (vezi Anexa).

Pentru învăţător este important de ştiut nu numai ce şi cât citesc elevii, ci şi cum înţeleg ei să citească o carte. Elevii trebuie să înţeleagă ceea ce citesc, să fie în măsură să deosebească ceea ce este bun, util, constructiv şi educativ, de ceea ce poate fi dăunător şi, în sfârşit, să-şi poată formula clar o opinie despre cartea citită.

Noi, cadrele didactice avem dificila misiune de a-l întoarce pe cititor la carte folosind diverse metode, cât mai active, mai antrenante şi mai atractive. Datoria noastră rămâne promovarea unor soluţii directe de stimulare a lecturii si încercarea de a optimiza demersul educativ prin realizarea unui schimb de idei, de metode, de activităţi, de materiale didactice în sprijinul dezvoltării sferei motivaţionale a elevului.

Atunci când copiii nu simt lectura ca pe o obligatie, ci o caută ca pe o sursă de informare, de bucurie, de relaxare, putem spune că am împlinit misiunea pe care o avem noi, dascălii.