Metode de lucru la clasă cu un copil ce suferă de ADHD

ProEtica- Revistă Culturală

ISSN 2734-8954

ISSN-L 2734-8954

04.02.2025

Metode de lucru la clasă cu un copil ce suferă de ADHD

Studiu de specialitate

Prof. înv. primar Turosu Lucia Cristina

Școala Gimnazială ,,Ștefan cel Mare", Galați

       Tulburarea de deficit de atenție și hiperactivitate (ADHD) este una dintre cele mai frecvente tulburări neurodezvoltamentale ale copilăriei. Caracterizată prin neatenție, impulsivitate și hiperactivitate, ADHD poate avea un impact semnificativ asupra învățării și adaptării sociale a elevilor (Barkley, 2018). Copiii cu ADHD întâmpină dificultăți în menținerea atenției pe o perioadă îndelungată, în organizarea activităților și în gestionarea impulsurilor. Aceste aspecte pot duce la provocări majore în mediul școlar, afectând atât performanțele academice, cât și relațiile sociale.

        Prin urmare, este esențial ca profesorii să înțeleagă complexitatea acestei tulburări și să adopte metode eficiente de lucru care să sprijine dezvoltarea elevilor cu ADHD. Acest studiu explorează metodele de lucru la clasă care pot sprijini copiii cu ADHD și le pot îmbunătăți performanțele școlare printr-o combinație de strategii didactice, adaptări ale mediului educațional și colaborare cu familia și specialiștii.

Caracteristicile ADHD în mediul școlar

      Elevii cu ADHD pot întâmpina dificultăți semnificative în ceea ce privește atenția, comportamentul și interacțiunile sociale. Simptomele acestei tulburări variază de la un copil la altul, dar în mediul școlar, ele se manifestă frecvent prin:

• Neatenție: incapacitatea de a se concentra asupra detaliilor, dificultatea de a finaliza sarcini sau teme, pierderea frecventă a materialelor necesare pentru lecții (Brown, 2020).
• Impulsivitate: dificultăți în a aștepta rândul de a vorbi, tendința de a întrerupe colegii sau profesorii și lipsa unui control adecvat asupra reacțiilor emoționale (DuPaul & Stoner, 2014).
• Hiperactivitate: dificultatea de a rămâne așezat în timpul lecțiilor, mișcări excesive și nevoia constantă de a fi în mișcare (Evans et al., 2018).

       Într-un cadru educațional tradițional, aceste manifestări pot duce la dificultăți în învățare, relații tensionate cu colegii și profesorii, precum și la o scădere a motivației școlare.

Metode de lucru eficiente

            Pentru a îmbunătăți experiența educațională a copiilor cu ADHD, profesorii trebuie să adopte metode de predare și strategii comportamentale care să le permită acestor elevi să-și gestioneze simptomele și să își dezvolte abilitățile academice și sociale.

1. Strategii de organizare a clasei

          O clasă bine organizată și structurată poate contribui la reducerea comportamentelor disruptive și la îmbunătățirea concentrării elevilor cu ADHD.

• Seating strategic: plasarea copilului cu ADHD în fața clasei și departe de sursele de distragere (DuPaul & Stoner, 2014). Aceasta ajută la reducerea impactului stimulilor vizuali și auditivi asupra atenției copilului.
• Utilizarea rutinelor: stabilirea unor programe clare și previzibile (Evans et al., 2018). Elevii cu ADHD răspund mai bine la structuri previzibile, deoarece acestea le oferă un sentiment de stabilitate și control.
• Reducerea stimulilor: minimalizarea zgomotelor și a obiectelor care pot distrage atenția (Weyandt et al., 2019). Utilizarea unor separatoare vizuale sau a unor căști antifonice poate ajuta copiii să se concentreze mai bine pe sarcinile lor.

2. Adaptarea strategiilor de predare

         Elevii cu ADHD beneficiază de metode interactive și multisenzoriale care le mențin interesul și implicarea activă în procesul de învățare.

• Învățarea activă: utilizarea jocurilor educaționale și a materialelor vizuale (Kern et al., 2015). De exemplu, în loc de lecții tradiționale, profesorii pot introduce activități care implică mișcare, cum ar fi exercițiile de învățare prin joc.
• Împărțirea sarcinilor în pași mici: reducerea cerințelor mari în sarcini mai ușor de gestionat (Reiber & McLaughlin, 2004). Aceasta ajută la prevenirea sentimentului de copleșire și la menținerea atenției pe termen scurt.
• Recompensarea efortului: utilizarea sistemelor de motivație, cum ar fi token economy (Fabiano et al., 2009). Elevii cu ADHD răspund bine la întăriri pozitive, cum ar fi recompensele tangibile sau punctajele acumulate pentru un comportament adecvat.

3. Gestionarea comportamentală

        Pentru a controla comportamentele disruptive, profesorii pot aplica strategii bazate pe întărire pozitivă și stabilirea unor așteptări clare.

• Feedback pozitiv: încurajarea comportamentelor adecvate prin recompense verbale și materiale (Pfiffner et al., 2006). O simplă laudă precum "Ai făcut o treabă excelentă stând așezat și terminând exercițiul!" poate întări comportamentele dorite.
• Contracte comportamentale: stabilirea unor acorduri clare între profesor și elev (Barkley, 2018). Acestea pot include obiective specifice și consecințele asociate fiecărei acțiuni.
• Timp de pauză: permiterea unor scurte pauze pentru a îmbunătăți concentrarea (Evans et al., 2018). O pauză de 5 minute la fiecare 20-30 de minute de studiu poate îmbunătăți semnificativ performanța.

4. Colaborarea cu familia și specialiștii

        Sprijinul familial și intervențiile multidisciplinare sunt esențiale pentru succesul educațional al copiilor cu ADHD.

• Comunicare frecventă cu părinții: oferirea de feedback regulat (DuPaul & Stoner, 2014). Profesorii pot folosi caiete de comunicare zilnică sau e-mailuri pentru a informa părinții despre progresul copilului.
• Sprijin psihopedagogic: colaborarea cu psihologi și logopezi pentru adaptarea strategiilor educaționale (Brown, 2020). Terapiile comportamentale și consilierea psihologică pot fi extrem de benefice.
• Integrarea terapiei comportamentale: implementarea unor strategii recomandate de specialiști în cadrul școlar (Fabiano et al., 2009). Programele bazate pe intervenție timpurie pot îmbunătăți semnificativ adaptarea școlară a copiilor cu ADHD.

Concluzii

         Metodele de lucru la clasă trebuie să fie structurate, interactive și adaptate nevoilor elevilor cu ADHD. Prin utilizarea unor strategii eficiente, profesorii pot îmbunătăți experiența educațională a acestor copii și le pot oferi șansa de a-și atinge potențialul maxim.

Bibliografie:

• Brown, T. E. (2020). ADHD in adults: What the science says. Guilford Press.

DuPaul, G. J., & Stoner, G. (2014). ADHD in the schools: Assessment and intervention strategies (3rd ed.). Guilford Press.

• Fabiano, G. A., Pelham, W. E., Coles, E. K., Gnagy, E. M., Chronis-Tuscano, A., & O'Connor, B. C. (2009). A meta-analysis of behavioral treatments for attention-deficit/hyperactivity disorder. Clinical Psychology Review, 29(2), 129-140.
• Kern, L., & Clemens, N. H. (2015). Antecedent strategies to promote appropriate classroom behavior. În E. T. Emmer & E. J. Sabornie (Eds.), Handbook of classroom management (pp. 167-184). Routledge.
• Weyandt, L. L., DuPaul, G. J., Verdi, G., Rossi, J. S., Swentosky, A., Vilardo, B. A., O'Dell, S. M., & Carson, K. M. (2019). The performance of college students with and without ADHD: Neuropsychological, academic, and psychosocial functioning. Journal of Psychopathology and Behavioral Assessment, 41(2), 304-314. https://doi.org/10.1007/s10862-019-09735-9