Metode clasice și moderne în predarea limbii franceze

ProEtica- Revistă Culturală 

 ISSN 2734-8954 

ISSN-L 2734-8954

20.05.2024       

Metode clasice și moderne în predarea limbii franceze

Prof. Panchiosu Claudia

Liceul Tehnologic Meserii şi Servicii Buzǎu

În era actuală, se remarcă din ce în ce mai mult necesitatea schimbării în didactica tuturor disciplinelor, inclusiv în didactica limbii franceze, punându-se accent pe strategiile şi metodele de predare - învăţare folosite. Pentru a atrage şi motiva elevii pentru studiul limbii franceze se impune folosirea frecventă a metodelor informative-participative precum: conversaţia, dialogul, demonstraţia şi a metodelor formative-participative precum: învăţarea prin joc, prin cercetarea individuală, prin descoperire. Elevii apreciaza deopotrivă cântecele, jocurile, dramatizările, cuvintele încrucişate, şaradele, rebusurile.

Conform metodelor tradiţionale, rolul elevului se limiteazǎ în a urmări prelegerea sau explicaţiile profesorului, în a reţine şi a reproduce ideile auzite, în a accepta în mod pasiv ideile transmise şi în a lucra în mod individual. Metodologia modernă modernă este orientată spre alte roluri pe care elevul trebuie să le îndeplinească. Acesta trebuie să aibă puncte de vedere proprii şi să le exprime, să realizeze schimburi de idei cu ceilalţi, să argumenteze, să-şi pună intrebări cu scopul de a înţelege, să coopereze cu alţi elevi în vederea rezolvării problemelor şi a sarcinilor de lucru. Pentru a realiza ore cât mai reuşite, profesorul trebuie să colaboreze permanent cu elevii şi să-i antreneze în participarea efectivă a acestora la orele de curs, strategiile şi metodele folosite de profesor fiind esenţiale. Cât priveşte metodele tradiţionale, acestea nu dispar ci trebuie să fie adaptate la contextul actual.

Prelegerea este o metodă didactică tradiţională care poate fi modernizată şi îmbunătaţită prin preocuparea profesorului de a stimula interesul elevului prin introducerea unor glume, a unor imagini captivante în legătură directă cu ceea ce urmează a fi prezentat, sau prin lansarea unor întrebări incitante ce determină participarea elevilor.

Brainstorming-ul (asaltul de idei) este modalitatea complexă de a elabora (crea) în cadrul unui anumit grup, în mod spontan şi în flux continuu, anumite idei, modele, soluţii etc. noi, originale, necesare rezolvării (abordării) unor teme sau probleme teoretice sau practice.
Este o metodă de căutari şi creaţii individuale, precum şi de confruntare şi omologare a ideilor, soluţiilor etc. descoperite în grup. Este atât o metodă de studiu, de învăţare, cât şi o metodă de investigaţie ştiinţifică, de creativitate. Temele si problemele complexe, de o importanţă cognitivă sau practică deosebită, alese pentru necesităţile învăţării sau pentru investigaţii ştiinţifice, pot fi abordate şi rezolvate prin metoda asaltului de idei, îmbinate cu alte metode didactice şi de cercetare, cum sunt: descoperirea, problematizarea, modelarea, studiul de caz, simularea, cooperarea, dezbaterea etc.

Brainstorming-ul reprezintă o activitate ce presupune o serie de avantaje:

• toţi elevii participă în mod activ;
• îşi dezvoltă capacitatea de a trăi anumite situaţii, de a le analiza şi de a lua decizii privind alegerea unor soluţii optime;
• îşi exprimă personalitatea;
• se eliberează de anumite prejudecăţi;
• îşi exersează creativitatea;
• se dezvoltă relaţiile interpersonale, prin valorizarea ideilor fiecăruia;
• se creează o atmosferă propice lucrului.

Etapele de desfăşurare sunt:

- anunţarea temei (problemei) de abordat (rezolvat), a importanţei şi a obiectivelor ei;

- emiterea (elaborarea) de către participanţi a ideilor, formulelor, soluţiilor etc. de abordare sau rezolvare a unei teme (problemei), fără nicio restricţie;

- încheierea şedinţei de asalt de idei, atunci cand grupul de experţi consideră că s-a emis un număr relativ suficient de date necesare rezolvării problemei puse în discuţie;
- evaluarea datelor şi stabilirea concluziilor (soluţiilor) de rezolvare a temei (problemei).

Această metodă presupune parcurgerea mai multor etape şi a unui timp mai mare de realizare (ore sau zile). Profesorul trebuie să încurajeze exprimarea ideilor, să nu permită inhibarea intervenţiilor elevilor, să stimuleze explozia de idei, să motiveze învăţarea elevilor începând o lecţie nouă cu un brainstorming.

Condiţiile de realizare sunt urmǎtoarele:

a) şedinţa de asalt de idei se desfăşoară sub forma unei mese rotunde sau a unui
simpozion şi este condusă de un grup de experţi pe o temă dată;
b) la şedinţă participă un număr important de persoane, care au tangenţă, cunoştinţe şi experienţă în domeniul temei(problemei) abordate;

c) şedinţa se desfăşoară în linişte, într-o atmosferă deschisă, propice creaţiei;

d) nu se admite intervenţia critică asupra ideilor, a soluţiilor emise, evaluarea critică fiind amânată după şedinţă (de aici, metoda se defineşte şi ca modalitate de creaţie cu evaluare amânată); aceasta înlătură inhibiţia participanţilor şi dinamizează spiritul de iniţiativă şi independenţă în elaborarea de idei, soluţii etc. în număr cât mai mare şi mai original;
e) ideile (soluţiile) antevorbitorilor pot fi însă continuate, completate, combinate sau ameliorate de către cei ce urmează la dezbateri;

f) când se constată că s-au încetinit (diminuat) intervenţiile şi se consideră că mai sunt necesare idei, soluţii, variante etc. de abordare (rezolvare), grupul de experţi intervine spre a reanima participanţii pentru elaborarea de noi idei, soluţii, variante etc. de rezolvare;
g)înregistrările de date se pot face pe video-casete, benzi magnetice etc.
sau sub formă de stenograme, fapt ce oferă posibilitatea reluării, prelucrării ideilor, soluţiilor etc; h) dupa încheierea şedinţei se clasifică şi se ierarhizează valoric ideile, soluţiile, variantele etc. emise de participanţi în: foarte bune (strălucite) sau bune (valoroase) pentru abordarea (rezolvarea) temei (problemei), dar care mai necesită completări şi prelucrări utile rezolvării altor teme (probleme) de pe agenda grupului de experţi şi neutilizabile (nevaloroase), care se elimină.

R.A.I. (răspunde, aruncă, întreabă) este o metodă activ-participativă folosită pentru fixarea cunoştinţelor deja predate. Metoda prezintă avantajul de a-i apropia pe elevi unul de altul prin comunicarea directă între ei, clasa devenind mai unită, predominând o stare de prietenie şi de armonie.

Jurnalul cu dublă intrare este o metodă modernă de predare-învăţare prin cooperare ce stabileşte o legătură strânsă între text şi propria curiozitate şi experienţă a elevilor. Elevii vor lucra pe foi împărţite în două, trăgând pe mijloc o linie verticală.

Ciorchinele este o metodă de brainstorming neliniară care stimulează găsirea conexiunilor dintre idei şi care presupune mai multe etape:

a) se alege o temă/ un cuvânt ce urmează a fi cercetat şi se scrie în mijlocul tablei sau a unei fişe de lucru;

b) se cere elevilor să scrie toate ideile care le vin în minte în legătură cu tema sau cuvântul respectiv, trăgând linii între acestea şi cuvântul dat. Activitatea se opreşte atunci când se epuizează toate ideile sau când s-a terminat perioada de timp acordată. Elevii pot fi împărţiţi în grupuri mici sau în perechi, fiecare grup având cretă de o anumită culoare, fiind astfel în competiţie (care grupă a scris cele mai multe şi mai bune idei). Tabla va arăta la sfârşit ca un curcubeu. La sfârşitul lecţiei, ideile pot fi reorganizate în funcţie de anumite criterii stabilite de elevi sau de profesor, reorganizându-se astfel ciorchinele.

Cubul este o metodă ce presupune explorarea unei teme, a unui subiect, a unei situaţii din mai multe perspective. Metoda cubului presupune mai multe etape:

1. Se realizeazǎ un cub pe ale cărui feţe se scriu cuvintele: "Descrie", "Compară", "Analizează", "Asociază", "Aplică", "Argumentează".

2. Se anunţă tema (subiectul) despre care se discută.

3. Se împarte clasa în şase grupe, fiecare grupă examinând tema dintr-un anumit unghi:

a) descrie: culorile, formele, mărimile etc.;

b) compară: Ce este asemănător?, Ce diferă?;

c) analizează: Din ce este făcut?, Din ce se compune?;

d) asociază: La ce te îndeamnă să te gândeşti?;

e) aplică: Ce poţi face cu …?, La ce poate fi folosit ?;

f) argumentează: Eşti pro sau contra?, De ce?.

Se notează ideile şi se afişează forma finală pe tablă sau pe foi afişate pe pereţii clasei.

Bulgărele de zăpadă este o metodă ce presupune reducerea numărului de elemente ale unei situaţii pentru concentrarea asupra celor esenţiale. Metoda presupune mai multe etape:

1. Se impart elevii în grupe de şapte-opt;

2. Se anunţă tema;

3. Fiecare elev notează pe o foaie ideea sa în legătură cu tema şi o pune pe masă;
4. Fiecare elev citeşte toate ideile şi le ierarhizează, reţinându-le pe primele doua-trei;
5. Se reuneşte tot grupul cu cele două idei de la fiecare elev şi se repetă operaţiunea astfel încât, în final, vor fi reţinute doar ideile esenţiale referitoare la tema respectivă.

Discuţia este o metodă ce constă într-un schimb organizat de informaţii şi de idei în jurul unei teme, cu scopul examinării şi clarificării în comun a unor noţiuni şi idei. Metoda este fundamentală pentru învaţarea interactivă. Discuţia conduce la crearea unei atmosfere destinse în clasă, facilitează intercomunicarea, optimizează relaţiile dintre profesor şi elevi, favorizează realizarea unui climat democratic la nivelul clasei, dezvoltă abilităţile de ascultare activă şi de respectare a regulilor de dialog. Profesorul trebuie să încurajeze elevii să-şi exprime corect şi clar ideile, să vegheze asupra respectării regulilor de dialog, să reamintească şi să rezume ideile principale.

Caută litera ("Lettre à chercher") este o activitate ludică care constă în adăugarea unei aceeaşi vocale la un cuvânt dat pentru a forma un nou cuvânt. Elevii pot fi împărţiţi pe grupe, cuvintele sunt scrise pe tablă. Grupa cu cele mai multe cuvinte găsite câştigă.

Concluzie:

Varietatea de metode existente ajutǎ profesorul sǎ realizeze ore de limba francezǎ cât mai attractive, care pot dezvolta în rândul elevilor dragostea pentru limba francezǎ şi spaţiul francofon.

Bibliografie:
Dragomir, Mariana - Puncte de vedere privind predarea - învăţarea limbii franceze ca limbă străină, Editura Dacia, Cluj Napoca, 2001.

Păcurari, Otilia (coord.) - Strategii didactice inovative, Editura Sigma, Bucureşti, 2003.
Păcurari, Otilia (coord.) - Învăţarea activă. Ghid pentru formatori- MEC-CNPP, 2001.
Roman, Dorina - La didactique du français langue étrangère, Editura Umbria, Baia Mare, 1994
www.edufle.org