Metode activ-participative de predare folosite în cadrul orelor de geografie

ProEtica- Revistă Culturală

ISSN 2734-8954

ISSN-L 2734-8954

17.12.2021

Metode activ-participative de predare folosite în cadrul orelor de geografie

Prof. Trocan Victoria-Anca,

Liceul Energetic Tg-Jiu, Gorj

Conţinuturile învăţământului evoluează de-a lungul timpului. Sursa globală informativă şi formativă a conţinuturilor învăţământului şi ale educaţiei este însăşi cultura societăţii în toate dimensiunile sale. Cadrul didactic are o sarcină grea de a forma omul viitorului.

Transpunerea didactică a conţinuturilor învăţământului presupune utilizarea riguroasă a unui sistem de operaţii logice şi de procedee, tehnici şi instrumente psihopedagogice. Predarea-învăţarea Geografiei nu trebuie să fie un chin pentru copil, ci trebuie să devină o plăcere izvorâtă din dorinţa de a ne cunoaşte modul cum ar trebui ele să fie ocrotite pentru a se bucura de ele şi generaţiile viitoare.

Pentru o învăţare eficientă, în lecţie trebuie să fie adaptate experienţele proprii elevilor cu asimilarea noilor cunoştinţe cu observaţiile personale. Să nu uităm că bombardarea din mass-media, Internet fac ca în mintea copilului să se nască multe semne de întrebare.

Am încercat să aplic la clasă diferite metode pedagogice pentru a nu-l plictisi pe elevul clasei a IX-a, pentru a-i stârni imaginaţia şi curiozitatea şi dragostea pentru frumuseţile patriei noastre şi modul de a ocroti mediul înconjurător.

O lecţie activă aduce satisfacţie şi celui de la catedră cât şi celui din bancă de aceea trebuie ca metoda didactică să fie bine stăpânită de cadrul didactic.

Experimentul constatativ a arătat preferinţa învăţătorilor pentru aplicarea tehnicilor moderne de predare-învăţare-evaluare. Această preferinţă a fost justificată de către învăţători prin referire la curriculum-ul şcolar caracteristicile dezvoltării intelectuale ale elevilor, particularităţile psihosociale ale elevilor. Astfel, în ciclul liceal, tehnicile moderne sunt privite cu mult interes, în care fiecare se poate manifesta în afara stresului şi a constrângerilor.

Cercetarea a relevat câteva observaţii critice şi puncte sensibile ale utilizării tehnicilor moderne de predare-învăţare-evaluare. Astfel se desprind următoarele:

• realizarea unor asemenea activităţi de predare-învăţare-evaluare presupune o pregătire laborioasă a profesorului care trebuie să imagineze posibilele demersuri abordate de elevi, să pregătească activitatea în cele mai mici amănunte şi să asigure oferta necesară de puncte de sprijin pentru a obţine rezultatul dorit;
• activităţile de predare-învăţare-evaluare bazate pe tehnicile moderne sunt mari consumatoare de timp şi nu asigură o evaluare imediată şi un control al activităţii elevului;
• unele teme grele cu un conţinut nou sunt mai greu de abordat prin tehnicile moderne deoarece cer mai mult timp pentru a fi abordate în această manieră;
• realizarea activităţilor în acest sens cere o dotare materială complexă şi spaţiu adecvat de desfăşurare pentru a se asigura eficienţa învăţării;
• sunt unele conţinuturi ale programei şcolare care nu se pretează a fi abordate în această manieră;
• monitorizarea activităţilor moderne cere un efort suplimentar din parte profesorului, existând riscul ca elevii să se supraaprecieze sau să nu se implice în mod real şi la standardele cerute.

Activităţile didactice bazate pe tehnicile moderne de predare-învăţare-evaluare reprezintă pentru studiul geografiei contextul cel mai favorabil familiarizării elevilor cu specificul gândirii geografice şi a metodei ştiinţifice de investigare a relităţii. Aceste activităţi moderne favorizează aprofundarea cunoştinţelor propuse de programa şcolară la geografie, de manualele şcolare şi asigură deschideri intredisciplinare.

Ele generează motivaţia intrinsecă, diminuează presiunea generată de personalitatea profesorului şi îi determină chiar şi pe elevii cei mai reticenţi să participe la construirea propriei cunoaşteri la geografie.

În plus, prin deprinderile pe care le dobândesc elevii îşi construiesc o gândire ştiinţifică corectă, se familiarizează cu învăţarea autodirijată, îşi formează personalitatea, manifestă o conduită civică corectă şi îşi schimbă optica asupra învăţării.

In urma aplicării la clasă a metodelor activ-participative în cadrul orelor de geografie am constatat:

- metoda se defineşte diferit de procedeu;

- fiecare metodă îşi are propria specificitate şi arie de extensie, trebuind să fie mai întâi bine cunoscută şi apoi aplicată;

- nu se poate nega dreptul de existenţă nici uneia dintre metode, fie ea tradiţională sau nu;

- folosirea variată a metodelor duce la însuşirea corectă, conştientă a unor cunoştinţe greu de dat uitării;

- într-o lecţie nu poate fi folosită o singură metodă ci 2-3 metode;

-organizând clasa pe grupe de lucru poate duce la dezordine dacă nu se respectă regulile jocului, dacă nu ascultă ceea ce spune liderul grupei;

- în lecţiile în care sunt folosite metodele active timpul trebuie dozat bine;

- dacă regulile unui joc nu sunt respectate duce la dezordine;

- spiritul de competiţie este mult stimulat prin metodele active;

- elementul surpriză îl stimulează activ pe elev;

- drumeţiile în jurul oraşului i-au ajutat pe elevi să înţeleagă anumite noţiuni geografice, să înţeleagă cât de importantă este păstrarea curăţeniei şi ocrotirea naturii;

- existenţa unei minibiblioteci în clasă dotată cu atlase botanice, atlase geografice, cărţi de lecturi geografice, colecţii de reviste, dicţionare îl ajută să se informeze în legătură cu anumite probleme;

- urmărirea unor emisiuni cu conţinut ştiinţific îi ajută să-şi sporească orizontul de cunoaştere;

- cunoştinţele cu conţinut geografic nu trebuie să vină doar în orele de geografie. In fiecare activitate trebuie implicate astfel de cunoştinţe.

Am ales această temă din dorinţa de a scoate în evidenţă importanţa folosirii hărţilor în ciclul liceal plecând de la faptul că hărţile prin exprimarea lor simbolică fac posibilă cunoaşterea şi studierea unor regiuni necunoscute reprezentând fenomenele mai real şi mai sugestiv decât textul. Dacă un text ne prezintă succesiv anumite fenomene harta ni le prezintă simultan.

Harta explică interdependenţa între fenomenele geografice, legăturile dintre relief, climă, vegetaţie dar şi bogăţiile subsolului. Formarea deprinderii de a citi şi interpreta hărţile începând cu elevii din clasa a - IX-a, pleacă de la contactul viu al simţurilor cu obiectele şi fenomenele concrete din natură.

Cel mai bun procedeu pentru copii este de a lega începutul citirii hărţii de cunoaşterea orizontului local, împrejurimilor şcolii, ale satului sau oraşului.

Prin folosirea hărţii se asigură formarea gândiri cauzale, ajută la dezvoltarea spiritului de observaţie, la însuşirea unui sistem de priceperi şi deprinderi active, precum şi la dezvoltarea afectivă a fiecărui elev.

Profesorul este cel care trebuie să explice şi să formeze elevilor reprezentări geografice, a priceperilor şi deprinderilor de lucru cu harta, cu busola şi alte aparate ce dovedesc elevilor din ciclul primar temeinicia fenomenelor, prin folosirea diferitelor mijloace şi metode şi pe baza principiilor metodologice ale geografiei.

Profesorul are ca scop în predarea geografiei înarmarea elevilor cu un sistem de cunoştinţe despre dinamica înfăţişării Pământului, de a le forma deprinderile practice privind aprecierea fenomenelor hidrologice, meteorologice sau de protejare şi asimilare a mediului geografic în care trăiesc.

Geografia îi obisnuieşte pe elevi cu exersarea gândirii logice de la simplu la complex, de la apropiat la departat, de la descriere la aplicare, de înţelegere a unor fenomene şi procese geografice pe baza conexiunii şi cauzalităţii acestora, a implicării genetice, ştiinţifice.

Cunoştinţele căpătate de elevi la geografie se corelează şi se completează cu cele ale altor discipline, atât cu privire la mediul natural - asezare, relief, hidrologie, climă, sol, vegetaţie, faună - ca factor permanent şi necesar al dezvoltării societăţii umane, care o pot accelera sau o pot frâna cat şi factorul economic, în sensul că natura se schimbă încet în decursul istoriei, iar societatea se dezvoltă mult mai rapid, mai ales în zilele noaste datorită exploziei tehnoligiei - stiinţifice.

Bibliografie

• Bocoş, Muşata (2002), Instruire interactivă, Editura Presa Universitară Clujeană, Cluj-Napoca.

• Dulama, Maria Eliza (2002), Modele, strategii şi tehnici didactice activizante cu aplicaţii în geografie, Editura Clusium, Cluj-Napoca.

• Flueraş, V. (2005), Teoria şi practica învăţării prin cooperare, Editura Casa Cărţii de Ştiinţă, Cluj-Napoca