LECTURA – O TREAPTĂ SPRE CUNOAŞTERE
ProEtica- Revistă Culturală
ISSN 2734-8954
ISSN-L 2734-8954
11.03.2022
LECTURA - O TREAPTĂ SPRE CUNOAŞTERE
Prof. înv. primar Vasilache Dorina
Școala Gimnazială nr.1 Matca, județul Galați
,,Carte frumoasă, cinste cui te-a scris,
Încet gândită, gingaş cumpănită;
Eşti ca o floare, anume înflorită
Mâinilor mele, care te-au deschis."
(
T. Arghezi , Ex Libris )
Într-un spaţiu şi timp în care tehnologia a făcut paşi uriaşi, iar viaţa noastră este marcată de amprenta televizorului, calculatorului sau internetului, lectura rămâne pentru mulţi dintre noi ,,o făgăduinţă, o bucurie, o călătorie prin suflete, gânduri şi frumuseţi", aşa cum afirma acelaşi Arghezi, un scriitor îndrăgostit de arta cuvântului.
Fără a minimaliza importanţa celorlalte mijloace moderne de informare şi culturalizare, e limpede că nimic nu poate înlocui cartea. În afara cărţii nu poate fi concepută o cultură sistematică a individului şi societăţii.
Gustul pentru lectură se dobândeşte din fragedă copilărie, cu îndrumarea părinţilor şi, mai târziu al dascălilor, pornind de la simple întâmplări şi ajungând la intrigi complicate, captivante. Astfel, încetul cu încetul, copiii învaţă despre lumea ce-i înconjoară, despre viaţă, despre ei înşişi, căci ,,nu există cunoaştere înnăscută, pentru motivul că nu există copac care să iasă din pământ cu frunze şi fructe." (Voltaire)
Lectura dezvoltă imaginaţia şi creativitatea copiilor, trezeşte în ei sentimente diverse şi profunde, le prezintă experienţe variate, personaje cu care uneori se identifică şi de care se leagă sufleteşte. Mai mult decât atât, prin lectură, copilul învaţă să gândească, dobândeşte curajul de a hotărâ ce şi cum vrea să fie, să evolueze. Însă toate acestea se întâmplă gradual, pe măsură ce mintea lor fragedă se dezvoltă. Datoria dascălilor este aceea de a le dezvolta gândirea elevilor, de a le ghida şi canalize eforturile, de a le trezi curiozitatea, astfel încât să experimenteze singuri lumea cărţilor şi să fie capabili de a-şi selecta propriile zone de interes. Un dascăl bun este acela care lărgeşte orizontul cultural al elevilor săi, cel care-i învaţă pe aceştia să gândească singuri, adică le deschide ușa spre calea cunoașterii.
Elevii trebuie învăţaţi să citească în mod reflexiv. Lecturarea unui text trebuie urmată de comentarea acestuia într-o manieră sistematică şi bine orchestrată. Astfel se dezvoltă gândirea critică, învăţarea fiind mai eficientă.
Importanţa lecturii este evidentă şi mereu actuală. Lectura este un instrument care dezvoltă posibilitatea de comunicare între oameni, este un act intelectual esenţial, care trebuie îndrumat şi supravegheat de şcoală şi familie.
Importanţa lecturii este dată de aspectele educative pe care le implică[1]:
- aspectul cognitiv: prin lectură elevii îşi îmbogăţesc cunoştinţele despre lume, despre realitatea înconjurătoare;
- aspectul educativ: lectura contribuie esenţial la educarea copiilor sub aspect etic şi/sau estetic;
- aspectul formativ constă în faptul că lectura are drept consecinţă formarea şi consolidarea deprinderilor de muncă intelectuală, dezvoltarea gândirii, a imaginaţiei, a capacităţii de exprimare corectă şi expresivă.
Finalităţile lecturii la şcolarul mic sunt următoarele:
- consolidarea deprinderii de citire corectă, fluentă, conștientă și expresivă;
- formarea şi dezvoltarea gustului pentru citit;
- lărgirea ariei de informație a elevilor;
- creşterea interesului pentru cunoaşterea realităţii, în general;
- cunoaşterea şi dezvoltarea sentimentelor într-o gamă complexă;
- cunoaşterea şi înţelegerea valorilor etice;
- cultivarea sentimentelor, convingerilor şi comportamentelor morale;
- definirea şi aprecierea valorilor morale;
- formarea discernământului etic;
- dezvoltarea gustului estetic, cultivarea faptelor estetice;
- îmbogăţirea şi activizarea vocabularului, dezvoltarea capacităţii de exprimare;
- stimularea capacităţii creative;
- formarea idealurilor etice şi estetice;
- dezvoltarea capacităţii de a gândi şi de a se exprima în conexiuni interdisciplinare;
- lărgirea orizontului imaginativ, al capacităţii de imaginare a unor universuri posibile, ca anticipare a lumii viitorului.
Interesul pentru citit nu vine de la sine, nu este ereditar, ci se formează printr-o muncă susținută a factorilor educaţionali (familia şi şcoala), o muncă ce presupune răbdare, perseverenţă, voinţă.
Silvia Nuţă, Metodica predării limbii române în clasele primare, Editura Aramis, Bucureşti, 2000, p.233;