Lectura, într-o lume a informației și cunoașterii

ProEtica- Revistă Culturală

ISSN 2734-8954

ISSN-L 2734-8954

11.03.2022

LECTURA, ÎNTR-O LUME A INFORMAȚIEI ŞI CUNOAŞTERII

Prof. Roşu Alina - Liceul Tehnologic "Dimitrie Dima" Pitești, Argeş

Într-o lume a schimbărilor majore, îndeosebi la nivelul paradigmelor comunicaționale, schimbări care afectează şi lectura, privită ca fenomen comunicațional, ar trebui studiate cu metodele şi tehnicile puse la îndemână de ştiințele sociale. Din păcate, lectura este un proces insuficient abordat şi cercetat, principalele dificultăți la nivel global derivând din greutatea de a stabili un sistem de criterii valabil pentru toate comunitățile potențial abordate.

Aceeaşi situație o regăsim şi în România, unde, majoritatea studiilor (şi ele foarte puține) vin din afara sistemului infodocumentar. Pertinent, profesorul Ion Stoica afirma: "Avem nevoie însă de abordări legate de cadrul, de instrumentarul şi de modelele de implicare ale sistemului infodocumentar în evoluția, sau, poate, în involuția lecturii.

Studiile (sociologice) comparative privind fenomenul lecturii la nivelul mai multor țări sunt destul de puține, principala dificultate constând în realizarea unui corpus de indicatori care să se regăsească în cazul fiecărei entități (țări) investigate. Este vorba, în esență, de nomenclatoarele socio-profesionale care dezvăluie diferențe
semnificative de la o țară la alta.

Totuşi, analizând literatura de specialitate, am regăsit prezentarea unor astfel de studii care dau, cel puțin la nivel orientativ, repere privind starea actuală a lecturii, tendințele ei de evoluție. Lectura contemporană are alte caracteristici psihologice decât acum o sută de ani, aproape că este un alt fenomen, chiar dacă o putem defini şi azi, ca oricând, drept un cod de receptare. Ce citim? De ce citim? Cum citim? Asistăm la un proces evident de transformare a lecturii. În ultimii 10 ani, am propus în mod repetat Institutului de Cercetări Pedagogice să realizeze un studiu privind fenomenul de lectură în relație cu educația şi cu dezvoltarea culturală generală, ca parte a unei abordări încă şi mai largi a lecturii. Acest lucru nu s-a realizat".

În România, nu există, deocamdată, preocupări pentru realizarea unei diagnoze a lecturii, văzută ca fenomen social, diagnoză care să ducă la politici eficiente în acest domeniu. Cei care s-au ocupat de cercetarea sociologică a lecturii pot fi numărați pe degete, iar studiile realizate nu pot fi semnificative la nivel național şi nu pot reliefa anumite tendințe medii de evoluție care să ducă la proiecții viitoare viabile. Paradoxal, aceste studii lipsesc într-un moment în care se cer lămurite numeroase aspecte: statutul social al scriitorului, locul şi rolul său în societate; circulația operei (literare); relația dintre valoare (literară) şi succesul la public; audiența; surprinderea unor tipologii ale cititorului (utilizatorului) şi ale lecturii; rolul, funcțiile şi efectele lecturii asupra individului şi societății.

a. Cititorul tradițional: pentru el, lectura este o plăcere, o activitate desfăşurată cu regularitate; cumpără cărți de la librărie, îndeosebi opere de ficțiune pe care le citeşte în totalitate; licențiat, constituind un segment în creştere în țările în care se constată o creştere a nivelului de şcolarizare; locuieşte în mediul urban.

b. Cititorul mediu sau cititorul ocazional: citeşte câte puțin din toate, cumpărând atât din marile magazine cât şi din librăriile specializate; unii dintre ei nu se consideră cititori adevărați, pentru că citesc cărți (ghiduri practice, cărți de benzi desenate, etc.) pe care nu le consideră "cărți adevărate"; consumă mai degrabă pentru a
găsi o informație; student sau salariat, lectura este pentru el un instrument de informare şi formare.

Pornind de la aceste "două portrete robot", se afirmă faptul că studiul deprinderilor de lectură în Europa trebuie să se concentreze pe cele două tipuri de "strategii de lectură"- lectura tradițională şi cea de consultare. Scăderea generală a indicelui de lectură în Europa trebuie judecată şi în contextul modificării felului în
care cititorii se raportează la carte, în condițiile unei anumite pierderi de legitimitate: cartea nu mai este percepută atât de mult ca obiect de valoare - ea este citită si apoi aruncată. Se face din ce în ce mai puțin apel la imaginar şi mai mult la realitate. În biblioteci, cercetarea în domeniul sociologiei lecturii trebuie repusă în drepturi, avându-se în vedere transformările calitative survenite în structura lecturilor, a intereselor şi nevoilor de lectură, a mijloacelor de comunicare, a relațiilor cu creatorii şi cu comunitatea în care activează, totul interpretat într-o viziune globală, care ar deschide calea spre o comunicare reală la nivel național şi european.

Prioritare ar fi cercetările care să ne lămurească asupra impactului pe care automatizarea şi informatizarea le au asupra cititorilor (utilizatorilor), mai ales acum, când mulți contestă funcția "de cunoaştere" a Internetului. Nu de mai puțin interes ar fi cercetările concrete care să ne pună la dispoziție "hărți" ale lecturii şi ale lectorului, anumite tipologii ale intereselor de lectură în corelație cu structura socio-profesională a acestora, modul în care sunt percepute noile servicii puse la dispoziție de către bibliotecă. Aria de cercetare este vastă, dar din perspectiva unui management performant, ea devine absolut necesară.

BIBLIOGRAFIE:

https://blog.eintegral.ro/lectura-context-de-formare-a-competentelor-de-comunicare/

https://iteach.ro/experientedidactice/lectura-mijloc-de-formare-si-dezvoltare-a-competentelor-de-comunicare