Învățarea experiențială

Introduceți textul aici...

ProEtica- Revistă Culturală

 ISSN 2734-8954

 ISSN-L 2734-8954

11.02.2022

ÎNVĂȚAREA EXPERIENȚIALĂ

Simioneasa Gabriela-Petronela, prof. înv. preșc.

Școala Gimnazială "Ion Creangă",

Grădinița P.N. nr. 15, Iași

Învățarea experiențială este procesul prin care cunoașterea este creată din experiența directă, adică "a învăța din experiență". Experiența poate avea la bază un scenariu sau poate fi arbitrară. Cu privire la aceasta, Aristotel spunea: " Lucrurile pe care trebuie să le învățăm înainte să le facem, le învățăm făcându-le". David A. Kolb a contribuit la popularizarea ideii de învățare experiențială facând referiri la lucrările lui John Dewey, Kurt Lewin și Jean Piaget. Lucrările sale referitoare la învățarea experiențială au contribuit în foarte mare măsură la extinderea filosofiei educației experiențiale.

Învățarea experiențială poate avea loc fără un profesor și are legătură doar cu procesul de obținere a cunoștințelor din experiența directă a individului. Deși acumularea de cunoștințe este un proces inerent care are loc în mod natural, ca să aibă loc învățarea autentică este necesară întrunirea anumitor condiții. Conform lui David A. Kolb, un teoretician în domeniul educației de origine americană, cunoștințele se acumulează în mod constant atât din experiența personală, cât și din mediul înconjurător. El afirmă că este necesar să se întrunească anumite abilități astfel încât învățarea să aibă loc:

- Elevul trebuie să-și dorească să joace un rol activ în experiență;

- Elevul trebuie să fie capabil să refleteze asupra experienței;

- Elevul trebuie să aibă și să folosească abilități analitice pentru conceptualizarea experienței;

- Elevul trebuie să aibă abilități decizionale și de rezolvare a problemelor, astfel încât să poată folosi ideile noi obținute din experiență.

Majoritatea dascălilor înțeleg rolul pe care experiența îl joacă în procesul de învățare. Rolul emoțiilor și al sentimentelor în învățarea din experiență a fost demult recunoscut ca fiind important în învățarea experiențială. Deși acești factori pot îmbunătăți probabilitatea ca învățarea experiențială să aibă loc, învățarea se poate întâmpla și în absența acestora. Ce este cu adevărat vital în învățarea experiențială este ca individul să fie încurajat să se implice direct în experiență, apoi să reflecte asupra acesteia folosindu-și abilitățile analitice, astfel încât cunoștințele să fie înțelese mai bine și reținute pentru o perioadă mai lungă.

Caracteristici ale învăţării experienţiale:

•Asigură o implicare activă a elevului;

•Se bazează pe experienţele sale;

•Asigură un dialog activ între profesor şi elev;

•Implică reflecţia activă (învăţarea este eficientă după ce reflectăm asupra situaţiei la care am participat);

Elementele implicate în procesul de învăţare experienţială sunt următoarele:

1. Contextul (imaginea de ansamblu) - adulţii au nevoie de o perspectivă integratoare pentru a-şi plasa procesul de învăţare în contextul propriilor cerinţe profesionale.

2. Descoperirea - dacă mediul de asimilare facilitează procesul de descoperire, participanţii îşi vor recunoaşte propriile nevoi de învăţare şi de aceea e mult mai probabil să îşi asume responsabilitatea învăţării. În plus, descoperirea relevă, adesea, cunoştinţe existente latent şi astfel ajută la consolidarea încrederii în sine.

3. Relevanţă - adulţii simt o nevoie constantă de a asimila informaţii relevante şi atunci când aceste informaţii sunt vizibile procesul de învăţare capătă o mai mare credibilitate.

4. Mediul relaxant - este esenţial pentru a menţine interesul participanţilor la cote optime.

5. Implicare totală - atunci când participanţii sunt pe deplin implicaţi în procesul de training, ei devin cu mult mai responsabili faţă de învăţarea proprie.

6. Aplicare imediată - pentru a putea conduce un proces de training adresat adulţilor trebuie ca informaţiile şi instrumentele furnizate să fie aplicabile atât într-o manieră teoretică, cât şi într-una practică. Majoritatea timpului din programul de pregătire este alcătuit din exerciţii concentrate pe nevoile organizaţionale, precum şi de discuţii prin care concluziile extrase din simulare devin aplicabile la mediul de lucru de zi cu zi.

Beneficiile învăţării experienţiale pot fi punctate după cum urmează:

- Direcţionată spre sine, din perspectiva exploratorie (participanţii îşi asumă responsabilitatea pentru propria situaţie de învăţare, deoarece îşi cunosc nevoile);

- Orientată spre satisfacerea unei nevoi imediate (motivaţia pentru a învaţă este mai mare atunci când se asociază cu o nevoie imediată a participantului);

- Participativă (rolul participantului în procesul de învăţare este activ şi nu pasiv. Implicarea în experienţă constituie primul pas în învăţare);

-Reflectivă (procesul de învăţare implică reflecţia asupra experienţei avute, formularea unor concluzii din cele învăţate şi stabilirea unor principii care să fie aplicate în viitor);

- Sursă de feedback (învăţarea eficientă necesită formarea deprinderii de a oferi şi de a primi feedback care este corectiv, dar în acelaşi timp, suportiv);

- Centrată pe respectul pentru participant (respectul şi încrederea reciproce între formator şi participant ajută procesul de învăţare);

- Realizată într-o atmosferă suportivă şi de siguranţă (o persoană relaxată învaţă mai uşor decât o persoană temătoare, nervoasă, supărată sau care este îngrijorată datorită diverselor aspecte legate de siguranţă elementelor din cadrul programului).

Bibliografie:

1. Beard, C., (2018). Experiential learning, Ed. Kogan Page.

2. Lacombe, F. (2005). Rezolvarea dificultăţilor de comunicare. Iaşi, Ed. Polirom

3. Mecu, C., (2007) Învăţare experienţială şi dezvoltare personală., Edit. Universităţii din Bucureşti.

4. https://cariereeu.ro/newsletters/metode_inovatoare_pentru_formatori.doc

5. https://www.didactic.ro/materiale-didactice/55647_invatarea-experientiala

6. https://ro.wikipedia.org/wiki/%C3%8Env%C4%83%C8%9Bare_experien%C8%9Bial%C4%83