Inteligența emoțională a cadrului didactic din învățământul preșcolar – de la posibilitate la realitate

ProEtica- Revistă Culturală

 ISSN 2734-8954

 ISSN-L 2734-8954

09.03.2022

Inteligența emoțională a cadrului didactic din învățământul preșcolar - de la posibilitate la realitate

Prof. înv. primar Donisă Anca-Camelia

Şcoala Gimnazială Filipeni

Perioada în care ne aflăm și problemele lumii contemporane fac ca stabilitatea și echilibrul emoțional să devină o prioritate, iar competențele emoționale să fie tot mai necesare. Educația este unul din acele domenii de activitate în care inteligența emoțională are întâietate față de cea intelectuală, deoarece presupune interacțiune directă cu omul, ca individ.

Încă din timpul formării inițiale, a tinerelor educatoare, se urmărește pregătirea unor resurse umane care să dețină, atât competențe intelectuale, cât și emoționale bine conturate.

În activitatea educațională este recomandat ca teoria să se îmbine cu practica, deoarece, pe de o parte, nu totul se raportează la gândire, iar pe de altă parte, în profilul cadrului didactic se regăsesc și competențe ce țin de simțire. Acest argument este întărit și de afirmația lui Steven J. Stein și Howard E. Book, în cartea sa, Forța inteligenței emoționale, 2003, astfel: ˮPentru că indiferent cât am fi de deştepţi, dacă îi îndepărtăm pe ceilalţi printr-un comportament agresiv, dacă suntem neatenţi la felul în care ne prezentăm şi nu avem suficientă rezistenţă la stres, nimeni nu va sta suficient în preajma noastră pentru a vedea ce IQ ridicat avem. ˮ(p.5)

Succesul educatoarei, pe plan profesional, depinde în mare mare măsură de istețimea de care aceasta dă dovadă în cunoașterea, manevrarea și prelucrarea propriilor trăiri și convertirea lor în atuuri profesionale.

În personalitatea cadrelor didactice din învățământul preșcolar se regăsesc două culturi: una cognitivă, reflectată de competențele profesionale și una emoțională, reprezentată de competențele emoționale. Dintre acestea din urmă, care sunt de fapt și elemente componente ale inteligenței emoționale, enumăr:

• autocontrolul;
• încrederea în sine;
• autocunoaștere;
• adaptabilitatea;
• asertivitatea;
• toleranța;
• leadership-ul;
• empatia;
• managementul conflictelor;
• construirea de relații;
• comunicarea, colaborarea și cooperarea;
• conștiinciozitatea;
• optimismul;
• inițiativa;

Deși fiecare element component al inteligenței emoționale derivă într-o anumită măsură din celelalte, acesta își aduce aportul exclusiv la succesul / performanța și reușita pe care o obține e-ducatoarea. Luând în considerare faptul că, în țara noastră, inteligența emoțională este un concept nou, din toate punctele de vedere, cadrele didactice din învățământul preșcolar se autoapreciază și își autopregătesc din mers această capacitate, abilitate emoțională prin:

- activități zilnice care să corespundă cu necesitățile și specificul grupei de copii;

- vechime în muncă;

- experiență personală și profesională la catedră;

- schimb de practică pedagogică la nivel de activitate metodică / cercuri pedagogice, etc.);

- activități extrașcolare (proiecte, parteneriate);

- diferite cursuri de formare cu acest specific.

În activitatea didactică a educatoarei nu este important mesajul în sine, ci felul cum se transmite acesta. Ţinând cont de nivelul de vârstă și de faptul că, în educația timpurie, mijloacele de exprimare a stărilor afective sunt nonverbale, putem afirma că întreaga muncă la grupă se bazează foarte mult pe limbajul nonverbal.

După cum bine știm, în perioada preșcolarității, activitatea predominantă este jocul. Pentru copilul preșcolar, jocul estepuntea pre relaxare, cunoaștere (noțiuni, colegi), învățare. Această treaptă a educației formale, având un caracter opțional (frecvență, participare/implicare în anumite activități ale zilei, din partea copiilor), cere educatoarei să-și depășească rolul său tradițional și să devină un ghid activ al copilului pentru învățarea prin explorare.

Raportat la realitate, fiecare cadru didactic din învățământul preșcolar, se confruntă, fie la grupă, fie la nivel de instituție, cu diferite evenimente, unele generatoare de stres, suprasolicitare, extenuare e-moțională, frustări, anxietate, situații conflictuale, fapt pentru care este necesar ca aceasta să dețină în profilul său profesional și competențe emoționale, pentru a deține controlul și pentru a se adapta la astfel de momente.

Nivelul inteligenţei emoţionale a cadrelor didactice din învăţământul preşcolar derivă din calitatea activităţii profesionale prestate de acestea şi este influenţat de gradul de dezvoltare al componentelor sale (conştiinţa de sine, autocontrolul, motivaţia, conştiinţa socială şi gestionarea corectă a relaţiilor interpersonale). Astfel fiecare componentă a inteligenţei emoţionale are rolul ei în profilul educatoarelor, după cum urmează:

- conştiinţa de sine - ajută la cunoaşterea, atât a punctelor tari şi slabe prezente în activitatea pro-fesională, cât şi a resurselor pe care le are la dispoziţie pentru desfăşurarea acesteia;

- autocontrolul - presupune din partea educatoarei eliminarea obstacolelor / blocajelor, inter-pretarea emoţiilor, analiza cauză - efect şi în final acţiunea acesteia în funcţie de contextul dat (profesional sau social). În calitate de mentor, lider al grupei de copii, cadrul educatoarea este un transmiţător de dispoziţii / predispoziţii faţă de discopolii săi. Aşadar, cadrul didactic din învăţă-mântul preşcolar ce deţine această componentă va avea copii ascultători, deschişi şi sensibili faţă de contextul dat;

- motivaţia - orice meserie este generatoare de emoţii, atât pozitive, cât şi negative, fapt pentru care, prin statutul său, educatoarea face apel la optimism, inovaţie, entuziasm pentru a continua, finaliza şi persevera pe plan profesional;

- conştiinţa socială - presupune ca educatoarea să se actualizeze în permanenţă, atât în ceea ce priveşte pregătirea grupei, cât şi a ei, personal - profesională, pentru a putea răspunde cerinţelor, nevoilor gru-pei şi situaţiilor date;

- gestionarea corectă a relaţiilor interpersonale - are la bază comunicarea şi ca rezultat sincronizarea între cele două părţi: educatoare - copil, educator -educator, etc. Cu cât interacţiunea este mai apropia-tă, cu atât relaţiile interpesonale devin mai favorabile şi mai eficiente.

Emoţiile şi sentimentele dirijează întreaga activitate a cadrului didactic din învăţământul preşcolar, atât din punct de vedere personal, cât şi profesional.

Nivelul inteligenţei emoționale al cadrelor didactice din învăţământul preşcolar generează, oferă satisfacţie profesională şi bunăstare psihologică şi are rol decisiv în evaluarea calităţii pe toate planurile.

Inteligenţa emoţionlă presupune concordanţă între dezvoltare -schimbare - timp. Pe plan profesional, dezvoltarea cadrelor didactice din învăţământul preşcolar se referă la trecerea de la faza de formare iniţială la cea de perfecţionare didactică, pedagogică şi psihopedagocică.

Schimbarea pe plan profesional presupune adaptare, comparare şi actualizare din partea edu-catorului în mediul formal, nonformal şi informal.

Timpul profesional este acela care arată nivelul inteligenţei emoţionale deţinut de fiecare e-ducatoare în funcţie de vârsta pe care aceasta o are, la momentul respectiv.

Această corelaţie, dezvoltare - schimbare - timp are ca produs finit, pe scala valorilor, progresul / regresul, ascensiunea/declinul profesional al cadrului didactic din învăţământul preşcolar.

Educatoarea își poate estima valoarea inteligenței emoționale, pe plan profesional, prin: evaluări și autoevaluări, interpretări, explicarea impresiilor, atât despre propria persoană și despre ceilalți, cât și despre diferite situații.

Inteligența emoțională a cadrului didactic din învățământul preșcolar este bine dezvoltată atunci când, acesta este capabil să creeze un mediu bazat pe încredere, onestitate, cu un minim de conflicte inter- și intrarelaționale, optimizând astfel, calitatea actului educațional și intensificând dimensiunea emoțională a acestuia.

Bibliografie:

1. Goleman Daniel (2001), Inteligența emoțională, Editura Curtea Veche, București;

2. Pătrașcu Diana-Andreea (coord.), prof. Tocan Monica (2017), Copiii fericiți - adulți de succes. Inteligența emoțională se învață: ghid metodologic de bune practici, Editura Sfântul Ioan;

3. Vrânceanu Maria (coord. șt.), Daniela Terzi-Barbaroșie, Tatiana Turchină [et al] (2010), 1001 idei pentru o educație timpurie de calitate: Ghid pentru educatori-Ediția I-, Centrul Educațional Pro Didactica, Chișinău.