Formarea și dezvoltarea competențelor cheie în realizarea Profilului absolventului
ProEtica- Revistă Culturală
ISSN 2734-8954
ISSN-L 2734-8954
23.06.2021
Formarea și dezvoltarea competențelor cheie
în realizarea Profilului absolventului
Prof. Șteopoae Sabina, disciplina Religie Ortodoxă,
Școala Gimnazială Nr.1 Brănești, Ilfov
Incepând cu anii '80-'90 ai secolului trecut, majoritatea sistemelor de educație trec prin diverse reforme ca urmare a presiunii tot mai mari pentru o educație de calitate pentru toți, care să satisfacă totodată nevoile tot mai sofisticate ale individului și solicitările, fără precedent ca dinamică, din societatea cu ritm înalt de dezvoltare, pe care în zilele noastre o numim "a cunoașterii". Aceste reforme pun în prim plan curriculumul centrat pe nevoile celui care învață.
Cu precădere la granița dintre milenii, acest curriculum devine dezvoltat pe baza unor sisteme de generare unde competența este elementul fundamental.
Competența - o necesitate pe piața muncii ... dar și pe piața educațională
Obișnuim să apreciem competența și ne-o dorim livrată la cote înalte: de la actul medical, la guvernare, la servicii cu o componentă manuală sau IT. In limbajul comun, asimilăm adeseori competența cu performanța înaltă.
Comisia Europeană a redactat și promovat un document în anul 2006 - Recommendation of the European Parliament and of the Council on Key competences for lifelong learning, 18 Dec. 2006, 2006/962/EC - care îşi propune să ofere un "profil de formare european" structurat pe baza a opt competențe cheie. Aceste competențe cheie sunt adoptate și de România.
Competențele cheie ale absolventului:
1. Comunicare în limba maternă
2. Comunicare în limbi străine
3. Competenţe matematice (A) şi competenţe de bază în ştiinţe şi tehnologii (B)
4. Competenţă digitală
5. A învăţa să înveţi
6. Competenţe sociale şi civice
7. Spirit de iniţiativă şi antreprenoriat
8. Sensibilizare şi exprimare culturală
Curriculumul naţional reprezintă ansamblul planurilor-cadru de învăţământ şi al programelor şcolare din învăţământul preuniversitar; curriculumul naţional cuprinde un set de documente care reglementează modalităţile prin care şcoala poate asigura atingerea finalităţilor educaţionale, astfel încât să ofere fiecărui elev şanse egale pentru dezvoltarea personală şi profesională, pentru inserţia socială.
Noile Planuri-cadru nu se reduc la tabele cu discipline şcolare şi alocări orare asociate, care influenţează exclusiv norma didactică. Planul-cadru de învăţământ este un document de politică educaţională. Se raportează la un profil de formare al absolventului, din perspectiva a ce trebuie să ştie, să facă şi cum să se manifeste atitudinal la finalul unui nivel de studiu. Așa cum și noile programe școlare au întregit viziunea unui nou model de proiectare în învățământul primar și gimnazial orientat pe formarea și dezvoltarea competențelor elevilor.
Profilul de formare este constituit din aşteptările recunoscute social de la absolventul diferitelor niveluri de învăţământ. Realizarea profilului de formare al absolventului pleacă de la prevederi legislative referitoare la idealul educaţional şi la finalităţile învăţământului preuniversitar, de la alte documente de politică educaţională, precum şi de la caracteristicile de dezvoltare ale elevilor.
Astfel profilul de formare stabileşte competențele care urmează să fie dobândite de către absolventul unui nivel de învăţământ; pornind de la profilul de formare, se pune întrebarea care sunt domeniile/ disciplinele prin studiul cărora elevii pot dobândi, la finalul nivelului de învăţământ, profilul de formare respectiv; răspunsul trimite la planurile-cadru de învăţământ.
Legea educaţiei naţionale precizează contribuţia Curriculumului naţional, pe niveluri de învăţământ, la formarea şi dezvoltarea competenţelor cheie, astfel: clasa pregătitoare asigură punţile către dezvoltarea competenţelor cheie, învăţământul primar şi cel gimnazial sunt centrate pe formarea competenţelor cheie, învăţământul liceal este centrat pe dezvoltarea şi diversificarea competenţelor-cheie.
Astfel planurile cadru (prin disciplinele sale), programele școlare (prin competențele și activitățile de învățare), manualele școlare (în special prin aplicațiile practice de la fiecare lecție) dar și cadrul didactic ce predă la clasă urmăresc formarea și dezvoltarea competențelor cheie necesare absolventului pentru a se integra și a face față schimbărilor apărute în societatea de azi și de mâine.
În concluzie, indiferent de țară, de contextul cultural și de specificul național, sistemele de educație trec la aceste reforme pentru adecvarea școlii la o nouă epocă, unde absolventului i se cere mult mai mult decât o specializare îngustă și/sau o cultură generală, unde examenul (vieții!) nu mai presupune recitarea unui manual/ tratat/ curs al profesorului emerit ... cutare. Provocarea cea mai mare este aceea că - dincolo de orice fel de retorici - absolventul chiar trebuie să învețe pe tot parcursul vieții. Altfel, se autoexclude de pe piața muncii!
Bibliografie:
·Crișan, A. (1998). Curriculum naţional pentru învăţământul obligatoriu. Cadru de referinţă. CNC-MEN, Bucureşti: Editura Corint.
· Cucoş C. (2002) Pedagogie. Iaşi: Editura Polirom.
· Singer, M. (coord.) (2001, 2002). Ghiduri metodologice pentru aplicarea programelor şcolare - primar-gimnaziu. Bucureşti: Editura S.C. Aramis Print s.r.l.