Fenomenul Bullying

ProEtica- Revistă Culturală

 ISSN 2734-8954

 ISSN-L 2734-8954

09.11.2022

Fenomenul Bullying

Prof. inv. primar TUDOR LUMINIȚA

Școala Gimnazială Scorțoasa, jud. Buzău

Curtea școlii este acest micro-univers social în care copiii primesc primele lecții de viață în afara familiei. Vorbim despre validare, acceptare, empatie...dar din păcate vorbim și despre teamă. Rușine. Respingere. De cele mai multe ori, încărcarea negativă de la școală reverberează și acoperă emoțiile pozitive, ambiția și potențialul copiilor. Bullying-ul este definit ca fiind un comportament ostil/de excludere și de luare în derâdere a cuiva, de umilire. Un copil este etichetat, tachinat, batjocorit în cercul său de cunoștințe sau de către colegi care îl strigă într-un anume fel (făcând referire la aspectul fizic sau probleme de ordin medical/ familial). Uneori aceste tachinări se transformă în îmbrânceli sau chiar, în unele cazuri, în atacuri fizice. Bullying reprezintă o formă de abuz emoțional și fizic, care are trei caracteristici: Intenționat - agresorul are intenția să rănească pe cineva; Repetat - aceeași persoană este rănită mereu; Dezechilibrul de forțe - agresorul își alege victima care este percepută ca fiind vulnerabilă, slabă și nu se poate apăra singură. Fenomenul "bullying" este mult mai des întâlnit decât ne-am dori să credem. Se întâmplă pe coridoarele școlii, în curte, pe străzi și, din păcate, uneori și în sălile de clasă. Nedepistat la timp, bullying-ul poate lăsa traume și repercusiuni ireversibile asupra adaptabilității copilului în societate. Cazurile de bullying implică cel puțin un agresor și o victimă, iar, în unele cazuri, există și martori. Putem discuta despre bully-ing fizic, verbal, sexual sau psihic. Pe plan internaţional, cercetările au demonstrat că acest fenomen reprezintă o problemă serioasă de sănătate publică. Psihologul şi cercetătorul norvegian Dan Olweus, unul dintre fondatorii şi pionierii programelor de prevenţie privind bullying-ul, a studiat timp de 40 de ani fenomenul. Acesta a identificat câteva trăsături ale profilului de victimă şi agresor.

Copilul-victimă

- abilități sociale scăzute, este o fire liniştită, este trist sau neliniştit, este nesigur, puțini prieteni sau fără prieteni, refuză să meargă la şcoală, prezintă vânătăi pe corp sau vine de la şcoală cu hainele rupte, murdare sau alte lucruri distruse.

- simț al umorului puțin dezvoltat

- supraponderali sau subponderali

- provin din familii sărace, familii monoparentale

- provin din centre de plasament

- nou-veniți în comunitate/școală

Efecte pe termen scurt:

- arată un dezinteres cu privire la școală sau refuză să meargă la școală

- situația școlară se înrăutățește, nu se poate concentra

- este trist, speriat, face ceva nepotrivit

- are urme pe corp pe care nu le poate explica

- este obosit, are dureri de cap, de stomac și nu se poate odihni

Efecte pe termen lung:

- încredere de sine scăzută

- teamă

- abandon școlar

- dificultăți în a-și controla emoțiile

- tulburări de comportament

- depresie

- gânduri suicidale

Copilul-agresor, în schimb, are nevoie să se simtă puternic şi în control, îşi alege victimele dintre cei cărora nu le place conflictul şi obţine obţine satisfacţie din a provoca suferinţă victimelor. Tacticile cele mai des folosite de băieţi sunt: poreclirea, bătăile, luptele, deposedarea de bani sau obiecte personale, distrugerea bunurilor victimei, îmbrâncirea, lovirea, iniţierea de atacuri repetate asupra victimei. Tacticile cele mai des folosite de către fete sunt: utilizarea poreclelor, excludere cuiva din grup, răspândirea de zvonuri şi manipularea relaţiilor de prietenie, arată părinţibuni.ro.

Spectatorul / Martorul

Un rol important îl au şi ceilalţi elevi, martorii, arată studiile de specialitate. Cei mai mulți dintre elevi nu sunt nici agresori și nici victime. Ei sunt spectatori. În funcție de modul în care ei reacționează, poate contribui la problemă sau la soluție. Unii spectatori instigă agresorul să abuzeze victima. Poate fără să conștientizeze, spectatorii încurajează agresorul să continue, prin simpla prezenţă şi acceptare tacită.

Majoritatea spectatorilor acceptă în mod pasiv privind și nefăcând nimic: teama de a nu asociați cu victima, iar în acest mod statutul lor să se piardă sau devină ei înșiși victime, teama de a raporta incidentele pentru că nu vor să fie numiți trădători, informatori, turnători, vinovăție și neputință pentru că nu au luat atitudine față de agresor; nesiguranță, incapabili de a acționa, lipsa controlului, presiunea de a participa la fenomenul bullying.

Efecte :

- lipsa de reacție

- teamă

- dificultăți în a-și controla emoțiile

- dificultăți în relaționare

Strategii de prevenţie

Dr. Olweus a dezvoltat Programul de Prevenire a Bullyingului în şcoală, program care a fost implementat în toate şcolile publice din Norvegia. Acesta este considerat un model pentru prevenirea violenţei şi în Statele Unite şi în Marea Britanie. Programul de intervenţie asupra comportamentelor agresive/bullyingului este construit pe patru principii-cheie. Aceste principii implică crearea la nivelul şcolii a unui mediu caracterizat prin:

• căldură, interes pozitiv şi implicarea adulţilor;

• stabilirea limitelor ferme cu privire la comportamentul inacceptabil;

• aplicarea consecventă a unor sancţiuni non-fizice pentru comportament inacceptabil sau de încălcare a regulilor;

• oferirea, de către adulţii investiţi cu autoritate, a unor modele pozitive de comportament.

Un rol esenţial în combaterea acestui fenomen îl au părinții. Aceștia trebui să fie atenţi la semnalele copilului (fie că este în rolul de victimă sau de agresor), trebuie să-l asculte, să vorbească cu el ori de câte ori observă schimbări în comportament. Dacă este nevoie vorbiţi cu cadrele didactice de la şcoală sau apelaţi la un psiholog.

Consilierul școlar are un rol oarte important în stoparea acestui fenomen, prin:

Bibliografie:

• Asociația Telefonul copilului- Ghid profesori
• https://www.unicef.ro
• floriandronache.wordpress.com/stop-bullying
• https://asociatiaspring.ro