Familia şi şcoala

ProEtica- Revistă Culturală

 ISSN 2734-8954

 ISSN-L 2734-8954

09.06.2021

Familia şi şcoala

Prof. Gheorghe Monica,

Școala Gimnazială "Căpitan Aviator Mircea T. Bădulescu" Buzău, jud. Buzău

Prima şcoală a copilului este familia, iar 'cei şapte ani de acasă' nu este o sintagmă aleatorie, ci este reprezentativă pentru ceea ce reuşeşte familia să transmită copilului până când acesta face cunoştinţă cu viaţa şcolară. Bineînţeles că rolul familiei este în continuare important şi nu se opreşte niciodată, parteneriatul şcoală - familie fiind unul de bază.

Comportamentele sănătoase, benefice, valorile şi atitudinile transmise de familie sunt elemente ce asigură o dezvoltare armonioasă a elevului.

Copilul împrumută tot ceea ce observă în familie. Prima condiţie şi prima formă a societăţii umane, familia, conferă omului ajutor şi siguranţa celui dintâi pas pe care îl face în viaţă şi fără de care nu poate face altul. Constituind un grup compus din persoane unite prin legături de căsătorie şi relaţii paterne, familia reprezintă aceste două raporturi de bază care determină apariţia şi dăinuirea existenţei umane însăşi. Astfel, putem spune că valoarea familiei este exact aceea a vieţii însăşi. Este important, în acest sens, că atmosfera afectivă din familie are o influenţă hotărâtoare asupra dezvoltării generale a copilului.

Este important de remarcat că fiecare părinte cu copii, mai cu seamă de vârstă şcolară mică, care reprezintă vârsta dezvoltării active a personalităţii copilului, trebuie să fie conştient şi responsabil de acţiunile sale în cadrul familiei şi în afara ei. Această responsabilitate presupune învăţarea şi dezvoltarea competenţelor parentale şi, totodată, îngrijirea de imaginea şi autoritatea sa, condiţii ce servesc drept bază pentru o dezvoltare armonioasă a personalităţii copilului, inclusiv a laturii morale a acestuia. În contextul celor expuse, deducem că specificul conduitei morale a membrilor familiei în educația copiilor este determinat, pe de o parte, de particularităţile morale, ca fenomen social, care-i conferă conţinutul, iar pe de altă parte, de condiţiile sociopsihologice ce sunt implicate în realizarea ei. Formarea atitudinii morale se poate realiza în baza unui set de metode şi procedee cu eficienţă deosebită în formarea trăsăturilor morale ale personalităţii: exemplul, exercițiul moral, supravegherea, sancțiunea etc.

În primii ani de viaţă copilul răspunde la tot ce se întâmplă în jur prin reacţii emotive, care determină direcţionarea activităţii și formarea atitudinilor de mai târziu. Năzuinţele copilului se formează în copilărie prin exemplul celor din jur.

În familie copilul învaţă limbajul şi comportamentul sociouman, îşi formează aspiraţii şi idealuri, convingeri, sentimente şi atitudini, trăsături de voinţă şi caracter. Ambianţa, climatul psihologic din familie influenţează procesul de formare a personalităţii copilului. Apartenenţa copilului la o familie nu poate fi considerată în nici un context drept suport exclusiv de transmitere al moralei şi valorilor, dar educaţia primită în familie are o influenţă covârşitoare în alegerea, selectarea, ierarhizarea valorilor bazale ce definesc sistemul personal de valori al copilului.

Cele dobândite în mediul familial vor fi preluate şi şelfuite în mediul şcolar. Toate valorile şi atitudinile pe care copilul de dobândeşte acasă sunt un bun fundament pentru a clădi succesul şcolar. Şcoala, alături de familie, influenţează, prin condiţiile concrete în care se desfăşoară procesul de învățământ, personalitatea copilului. Şcoala eficientă realizează un parteneriat cu elevul, prin valorizarea si respectarea identităţii sale cu familia, prin recunoaşterea importanţei acesteia şi atragerea în procesul didactic şi cu toate resursele educative ale societaţii pe care le identifică şi le foloseşte activ. Activitatea educativă ce se realizează în şcoală nu poate fi separată, izolată de alte influenţe educative ce se exercită asupra copilului. Educaţia este cea care desăvârşeşte fiinţa umană, educaţia pe care copilul o primeşte în familie, în şcoală şi de la comunitate. Implicarea părinţilor joacă un rol important în cadrul intervenţiei şcolare. Acţiunile care implică părinţii produc o schimbare în ambientul familiei şi cresc aspiraţiile, atât ale părinţilor pentru copiii lor, cât şi ale copiilor înşişi.

Ceea ce se urmărește prin educație este tocmai un transfer al personalității educatorului asupra copilului. Un dascăl ce își respectă principiile de viată, care respectă valorile morale, va transmite același lucru elevilor săi.

O bună educație cere ca educatorul să inspire elevului stima și respectul, care se poate realiza prin stimă și respect acordate elevului, contribuind la construirea unei imagini de sine bune și a încrederii în capacitățile proprii - de a învăța, de a face bine, de a deveni.

O atitudine importantă pe care educatorul ar putea să o transmită educabililor ar fi grija pentru sănătate.

Astfel, educaţia este în aşa fel construită încât grija sau preocupările pentru o viaţă sănătoasă să fie implementate cu succes în toate formele de activităţi. Cu iscusinţă, dascălul poate presăra o astfel de atitudine în ceea ce abordează ca activităţi. Construirea unor teme/lecţii/activităţi în acest sens poate deveni o obişnuinţă, iar elevii pot învăţa conştient sau inconştient că o viaţă sănătoasă este un mare avantaj. De asemenea, transferul pomenit mai sus are un rol important. Atitudinea pe care un dascăl o are pentru o viaţă săsnătoasă poate fi transmisă celor pe care îi educă. Există comportamente responsabile pe care dascălul le poate da drept exemplu: mâncare sănătoasă, mişcare fizică, grija pentru natură etc.

Toate acestea sunt atitudini transmise prin educație, iar educația este transmisă și făcută de cadrele didactice. Marii gânditori umaniști și pedagogi ai lumii și-au exprimat frecvent încrederea în oameni, în capacitățile lui morale, cognitive, estetice, în capacitatea omului de a surmonta greutățile, de a se mobiliza în încercarea de a face să triumfe binele, credința, dreptatea și frumosul.

În concluzie, educaţia este un parteneriat straşnic între instituţia de învăţământ şi familie, iar parteneriatul trebuie bazat pe o bună colaborare şi relaţii de comunicare fructuoase. Toate acestea sunt în interesul elevilor.

Biliografie:

1. Edict, revista educaţiei, Stolojanu Gabriela, 2018, www.edict.ro.

2. Formarea atitudinilor morale la copii în cadrul familiei, Munteanu Tamara, Chişinău, 2019.