Factorii psiho-sociali ai absenteismului școlar

ProEtica- Revistă Culturală 

ISSN 2734-8954 
ISSN-L 2734-8954

08.03.2021

Factorii psiho-sociali ai absenteismului școlar

Prof.Psihopedagog Sălăvăstru Marina - Ionela

C.S.E.I."C-tin Pufan", Vaslui

Din cercetarea realizată precum şi din studiile de caz întocmite se poate concluziona faptul că absenteismul şcolar nu acţionează singur,el este determinat de o multitudine de factori,atât factori individuali(care ţin de personalitatea celui care absentează),cât şi factori externi,cum ar fi:relaţiile din familie,şcoala şi grupul de referinţă.

Imaginea de sine face parte din categoria factorilor individuali care pot duce la absenteism şcolar.Elevii care absentează,au o imagine de sine ridicată,nu acceptă în relaţiile lor cu persoane adulte imperativele şi exigenţele sociale,atitudinile autoritare ale acestora.Ei nu posedă sentimentul culpabilităţii ca rezultat al eludării şi încălcării normelor sociale de conduită şi din această cauză nu se simt tocmai confortabil la şcoală.Imaginea de sine ridicată îi determină să creadă că au toate cunoştiinţele necesare despre orice lucru şi că faptul că frecventează şcoala nu îi va învăţa mai multe decât aceştia ştiu deja.

Un alt factor important în ceea ce priveşte absenteismul şcolar al elevilor este familia,mai exact relaţiile dintre membrii familiei.Structura biologică a oricărui individ,dependentă de mediu,solicită în mod imperativ ca el să de dezvolte într-un anumit sistem socio-cultural pentru a putea îndeplini cerinţele sociale specifice şi asimila valorile unei culturi particulare.

În perioada adolescenţei relaţiile cu familia devin tot mai deficitare,adolescenţii îndreptându-şi atenţia mai mult asupra grupului de prieteni din care fac parte.Astfel,subiecţii care absentează au relaţii mult mai slabe cu familia,membrii familiei petrecând foarte puţin timp împreună şi necerând sfatul unul altuia în rezolvarea diferitelor probleme,în comparaţie cu subiecţii care nu absentează.Familia ramâne contextul social cu cea mai mare influenţă asupra dezvoltării psihice şi a sănătăţii copiilor,iar cei care ajung să manifeste absenteism şcolar sunt adesea victimele figurilor parentale şi ale mediului familial sau de substitut.Cei mai mulţi dintre cei care lipsesc fac parte fie din familii reprimatoare,care înăbuşe spiritul de independenţă al copilului,acesta neputând să ajungă la autoevaluarea obiectivă a sa tocmai pentru că nu a fost pus în situaţii de iniţiativă şi fermitate în acţiuni,fie în familii care le-au lăsat prea multă libertate şi nu au exercitat un control permanent asupra lor. Majoritatea părinţilor subiecţilor care manifestă absenteism sunt ocupaţi cu serviciul,care le ocupă cea mai mare parte din zi,neputând să se mai îngrijească de copii care ajung să manifeste comportamente de tip deviant şi absenteism şcolar.

Absenteismul şcolar este în mare parte influenţat şi de şcoală,de atitudinea pe care o au cei care absentează faţă de aceasta.De cele mai multe ori ea influenţează absenteismul şcolar prin faptul că orarul este prea încărcat.Conceperea de ore mai flexibile şi care să respecte normele de igienă a muncii intelectuale ar veni în sprijinul prevenirii sau reducerii absenteismului elevilor,deoarece populaţia şcolară este extrem de eterogenă din punct de vedere al bioritmului,al motivaţiei şi posibilităţilor intelectuale,al situaţiilor familiale şi materiale,cel mai eficient ar fi dacă programul şcolar ar fi gândit astfel încât fiecare elev să poată asista la o anumită lecţie,să poată participa la o anumită activitate educativă,în momentul zilei care îi convine cel mai mult.Un orar aerisit şi flexibil ar putea veni în ajutorul prevenirii absenteismuli şcolar.

Şcoala ar trebui să menţină o colaborare permanentă cu familia elevului deoarece integrarea părinţilor în şcoală,este argumentată de importanţa unor variabile precum:timpul mai mare pe care îl petrec elevii în familie,modul în care familia îi ajută pe copii să stăpânească limbajul,să-şi organizeze timpul etc.Orice demers educativ eficient cere o coordonare a acţiunilor între profesori şi părinţi,nu numai la nivelul obiectivelor de realizat,ci şi în ceea ce priveşte metodele,tehnicile,formele de organizare a activităţii şi feedback-ul.

Grupul de referinţă capătă o importanţă mai mare în perioada adolescenţei,în timp ce relaţiile cu familia devenin tot mai deficitare;elevul nu mai pune un accent mare pe familia din care face parte,atenţia lui centrându-se asupra grupului de prieteni,ca urmare a nevoii sale de identitate cu o comunitate care îi oferă securitate şi poziţii recunoscute,precum şi siguranţa rezolvării unor probleme specifice,diferite de cele ale adulţilor,grupul îi învaţă pe adolescenţi cum să evite constrângerile părinţilor şi educatorilor,oferindu-le informaţii interzise cum sunt cele referitoare la sexualitate,dar şi modalităţi rafinate de manipulare a adulţilor.

În cazul în care procesul de socializare este realizat într-un sens pozitiv,acesta are o influenţă benefică asupra dezvoltării sociale a adolescentului.În condiţii în care controlul parental nu se exercită asupra anturajului,când familia nu-şi îndeplineşte funcţia de socializare pozitivă,grupul de prieteni exercită influenţe negative asupra comportamentului tinerilor,orientându-le către absenteism şcolar.

Bibliografie :

1. Albu, E. (2003), Manifestări tipiceale devierilor de comportament la elevii preadolescenţi, Ed.Aramis, Bucureşti.
2. Banciu, D., Rădulescu, S., Voicu, M., (1987), Adolescenţii şi familia, Ed. Ştiinţifică şi enciclopedică, Bucureşti