Evaluarea în procesul de învățământ
ProEtica- Revistă Culturală
ISSN 2734-8954
ISSN-L 2734-8954
09.03.2022
Evaluarea în procesul de învățământ
Prof pt.înv.primar: Miclăuș Ioana
Școala Gimnazială nr.1 Brusturi,jud Bihor
,,Evaluarea procesului de învățământ-reprezintă o acțiune subordonată activității de instrucție/educație, organizată la nivel de system, necesară pentru verificarea gradului de îndeplinire a obiectivelor propuse, verificare realizabilă la diferite intervale de timp, cu funcție central de reglare-autoreglare. Ca mechanism specific sistemelor deschise, cu funcție centrală de reglare/autoreglare, evaluarea asigură raportarea rezultatelor obținute într-o anumită activitate, la un ansamblu de criterii specific domeniului în vederea luării unei decizii optime".
Funcțiile evaluării
Există o multitudine de clasificări ale funcțiilor evaluării, dar indiferent de tipul clasificării, funcțiile acțiunii de evaluare didactică au o dublă semnificație: cea socială și cea pedagogică.
Clasificarea funcțiilor evaluării- după Radu Ion:
Funcții sociale-a)de validare social a produselor sistemului de învățământ
b)de orientare socială,școlară și profesională
c)de selecție social,școlară și profesională
Funcții pedagogice-a)de informare pedagogică(verificarea rezultatelor școlare pe criterii prioritar constatative)
b)de diagnoză pedagogică (interpretarea rezultatelor pe criterii prioritar calitative)
c)de prognoză pedagogică (anticiparea rezultatelor la niveluri de performanță și de competență superioare celor atinse anterior)
O altă clasificare este aceea în funcție de implicarea ei la nivel de politică a educației:
1.Funcția de certificare a nivelului de pregătire a absolventului- asigură ameliorarea curriculumului și a proceselor de instruire;
2.Funcția de diagnoză- identifică dificultățile de învățare;
3.Funcția de prognoză- realizează predicția performanțelor și comportamentelor viitoare, în contextul pedagogic;
4.Funcția de apreciere- asigură creșterea eficienței proceselor de instruire;
5.Funcția de creștere a responsabilității profesorilor-duce la creșterea calității nivelului de pregătire asigurat elevilor;
6.Funcția de feed-back-duce la îmbunătățirea instruirii, predării și învățării;
7.Funcția de evidențiere a eficacității sistemului de învățământ- care se relevă în atât în nivelul de pregătire al elevilor, cât și competențele lor la intrarea în viața activă;
8.Funcția de formare la elevi a unei autoestimații corecte și positive-asigură creșterea implicării acestora în procesul de învățare;
9.Funcția de apreciere a performanțelor școlare(prin notare) și Funcția de selecție (prin examene)
10.Funcția de eficientizare a proceselor de instruire (prin ameliorarea raporturilor dintre obiective -rezultate -resurse utilizate-calitatea proceselor de instruire).
Evaluarea îndeplinește un set de funcții și roluri,necesar a fi cunoscute și asumate, fiind în același timp: "mijloc" de relaționare eficientă a formării elevilor cu necesitățile societății aflat într-un anumit moment a evoluției sale; modalitatea esențială de control al impactului investițiilor financiare pe care societatea le face în sistemul educațional; cel mai accesibil mecanism de autocontrol, realizând o cunoaștere transparentă a stării sistemului precum și descrierea efectului de feedback și a impactului acestuia; sub sistemul educational creditat cu rolul major de activare și de punere în practică a relațiilor complexe dintre directorii, managerii de școală, educatori, elevi și părinți .
O posibilă clasificare a funcțiilor evaluării progresului școlar, derivă din sarcinile, obiectivele , rolul și destinația evaluării. Ele se determină după criterii psihologice, pedagogice, docimologice și sociologice. Aceste funcții sunt variate și există o multitudine de posibilități de utilizare în diferite situații .
Peretti structura aceste funcții într-o piramidă a structurilor sociale, astfel încât ,, evaluarea stabilită după diverse forme ar trebui de fapt să permită alegerea, întâlnirea și susținerea procedurilor de formare ale fiecărui individ, cu atât mai mult cu cât ea clarifică orientările cele mai profitabile ale acestuia, îi dă oportunitatea de a se pregăti într-un mod motivant pentru selecțiile instituționale, care îi va oferi cele mai bune șanse și vor satisfice așteptările sociale".
Aceste funcții nu se manifestă izolat, ele putând fi sesizate în proporții variabile în toate situațiile de învățare. De exemplu,în cazul evaluării curente, profesorii i-au act de nivelul conceptelor școlare ale elevilor, putând interveni pentru remedierea eventualelor carențe și formula predicții referitoare la evoluția copiilor.La rândul lor, aceștia își pot aprecia gradul de pregătire comparativ cu alți colegi sau cu propriile posibilități, își pot doza efortul pentru a obține un randament sporit și își pot forma un stil de muncă adaptat exigențelor școlii. Părinții se pot informa asupra evoluției școlare a coliilor lor și îi pot sprijini în atingerea performanțelor școlare. În cazul examenului de capacitate sau bacalaureat, actorii implicați primesc informații despre nivelul abilităților dobândite de elevi de-a lungul ciclului școlar precedent, se pot formula prognoze asupra evoluției lor în următoarea etapă, iar în condițiile apropierii acestor examene de concursurile de admitere (la liceu sau facultate) se va realiza o ierarhizare a candidaților și o selecție a acestora în funcție de locurile disponibile.
În concluzie se poate aprecia că, principalele atribuții ale evaluării constau în măsurarea eficienței și autoreglarea procesului de învățământ, profesorii putând controla achizițiile școlare, elevii luând cunoștință de reușitele și progresele lor, iar comunitatea de a se informa asupra direcției în care evoluează școala și orientarea tinerei generații. În acest sens, se vorbește despre evaluarea eficienței învățământului, dar este la fel de necesar, să fie asigurată eficiența evaluării. Acest ultim aspect are o importanță deosebită, deoarece el poate fi cel mai elocvent confirmat prin trecerea de la control/evaluare la autocontrol/evaluare, ceea ce susține în plan mai larg trecerea de la determinare și tutelă la o autodeterminare motivată permanent.
Rolul important al evaluării în educație este justificat prin nevoia de a măsura eficacitatea și eficiența procesului de instruire, de a obține informații relevante privind rezultatea școlare ale elevilor și de a le oferi feed-back-ul necesar tuturor celor implicați în educație.
Se infirmă prejudecata că evaluarea și predarea sunt activități separate atât din punct de vedere teoretic, cât și pratic.
Scopul principal al evaluării este formativ: atât pentru profesor cât și pentru elev(student). Pe baza informațiilor obținute cu ei se pot lua decizii privind organizarea demersului didactic, parcursul pe care-l va urma elevul într-o anumită unitate de timp. Aceste informații ne ajută totodată să urmărim progresul școlar dar și să identificăm dificultățile în învățare ale elevului ( studentului). Și tot cu ajutorul lor putem alege cele mai potrivite metode de predare care să permită atingerea obiectivelor-competențelor stabilite de programele școlare.
Profesorul bun nu este acela care îl ,,prinde" pe elev cu lecția neînvățată, fiindcă evaluarea n-ar trebui să sancționeze ci să ofere informații despre ceea ce știe și ce poate să facă elevul cu ceea ce știe.
Pentru o evaluare corectă și completă ,ar trebui să luăm în considerare și cum și-a însușit elevul cele demonstrate în test. În consecință procesul de învățare să aibă succes sau nu, din punctul de vedere al acestui elev.
Bibliografie
Pătrăuță,T.,(2007),Teoria și metodologia instruirii și evaluării,Arad,Ed.Vasile Goldiș University Press
Cucoș,C.(1997),Evaluarea rezultatelor școlare în psihopedagogie,Iași,Editura Polirom
Nicola,I.,(1996),Tratat de pedagogie școlară ,București,Editura Didactică și Pedagogică