EDUCAŢIA ASISTATĂ DE CALCULATOR

ProEtica- Revistă Culturală

 ISSN 2734-8954

 ISSN-L 2734-8954

04.05.2022

EDUCAŢIA ASISTATĂ DE CALCULATOR

Prof. Postolache Dumitriţa

LICEUL TEHNIOLOGIC MIHAI VITEAZU VULCAN

Prin esenţa sa, omul este o fiinţă socială, iar existenţa sa nu este posibilă decât într-un mediu social, într-o convieţuire cu ceilalţi, în procesul practicii sociale. Omul şi societatea formează o unitate indisolubilă, fiecare păstrându-şi o anumită autonomie, iar socialul este generat de relaţia care se încheagă între membrii săi.

Trăim astăzi în mileniul dominat de noile tehnologii multimedia. Fluxul bogat şi variat de informaţii reflectă complexitatea lumii în care trăim. Metodele învăţământului tradiţional nu pot face faţă avalanşei de cunoştinţe şi informaţii de care este nevoie pentru ca învăţământul să fie ancorat în realitatea socio-economică a ţării, a lumii, prin urmare este nevoie de a regândi mijloacele educaţionale în contextul acestei societăţi. Se merge pe stimularea unor demersuri interactive, care să conducă la o mai mare eficienţă a învăţării şcolare şi la plasarea elevului în centrul actului educaţional.

Pentru profesor, mijloacele tehnologiei informatiei si comunicarii reprezintă un mijloc continuu de informare şi documentare dar şi un mijloc de procurare a materialului pentru activităţii. Astfel, prin intermediul calculatorului/internetului am accesat soft-uri didactice/ educaţionale, o gamă largă de materiale electronice (pe suport digital/ multimedia): hărţi, dicţionare, enciclopedii, filme didactice, prezentări în diverse formate, cărţi (e-books), teste, tutoriale, simulări, soft-uri ce formează abilităţi, soft de exersare, jocuri didactice etc. Computerul şi materialele electronice/ multimedia a fost utilizat ca suport în predare, învatare, evaluare sau ca mijloc de comunicare (pentru realizarea unor sarcini individuale etc).

Pentru copii, aceste mijloace, cu precădere calculatorul, este un mijloc de relaxare şi bună dispozitie, un tovaraş de joacă, dar şi un mijloc atractiv de verificare şi consolidare a cunoştinţelor învăţate.

Beneficiind de existenţa echipamentului IT în sala de grupă, din dorinţa de a dezvolta, diversifica, actualiza propriile materiale didactice şi de a-mi organiza activitatea într-o manieră modernă m-am documentat, am urmat cursuri IT, astfel că, în acest moment, în activitatea didactică folosesc constant instrumentele TIC.

Folosirea de către copii a soft-urilor educaţionale stimulează interesul, curiozitatea, independenţa în rezolvarea sarcinilor, le dezvoltă încrederea de sine, perspicacitatea, creativitatea, gândirea logică, le cultivă interesul pentru explorare, competenţă importantă a secolului XXI.

Experienţa, timpul mi-a demonstrat că utilizarea mediilor virtuale în şcoala românească eficientizează actul învăţării, iar folosirea jocurilor interactive preluate din softurile educaţionale

au dat posibilitatea preşcolarilor să se autoevalueze, le-a dezvoltat încrederea, voinţa, spiritul de competiţie, perseverenţa.

Cadrele didactice trebuie să-şi revizuiască conceptele, să-şi coreleze obiectivele şi să-şi orienteze arsenalul metodic în direcţia eliminării activităţilor intelectuale de rutină, astfel încât activitatea didactică să formeze preşcolarilor competenţele necesare integrării în societate. Softurile educaţionale trebuie să reprezinte o provocare din punct de vedere cognitiv, să fie atractive, să motiveze utilizatorii şi să-i transforme în participanţi activi la propriul proces de învăţare. Pe parcursul şcolarizării, elevii primesc informaţii prin multitudinea de discipline de învăţământ, astfel încât în conştiinţa lor se formează valorile psihice cu acţiune stimulativă şi direcţională (motivele). Gama motivelor este formată din dorinţe, preferinţe, atracţii, interese, aspiraţii, idealuri. Dintre acestea, valoarea cea mai mare este atribuită intereselor. În şcoală, interesul ca atitudine se constituie faţă de anumite discipline, acesta fiind interesul şcolar, care face ca elevul să aibă o atitudine pozitivă (atenţia la lecţie, sârguinţă, dăruire), la care de obicei obţine note bune şi foarte bune. Orientarea spre o activitate presupune prezenţa unor cunoştinţe, intrarea în acţiune a activismului mental, trăirea ei ca o stare agreabilă, care produce plăcere, dar care totodată împinge spre acţiune, spre control, spre punerea în disponibilitate a unor calităţi ale voinţei (hotărâre, perseverenţă). Astfel c ă, noul tip de profesionalizare, se poate caracteriza prin:

- creşterea exigenţelor privind nivelul pregătirii profesionale; - necesitatea permanentei actualizări a cunoştinţelor profesionale; - creşterea ponderii elementului creativ în procesul pregătirii; - necesitatea pregătirii inter şi multidisciplinare, uşor adaptabilă la schimbare şi în acelaşi timp capabilă să genereze schimbare (în sens de progres). Orientarea spre o activitate presupune prezenţa unor cunoştinţe, intrarea în acţiune a activismului mental, trăirea ei ca o stare agreabilă, care produce plăcere, dar care totodată împinge spre acţiune, spre control, spre punerea în disponibilitate a unor calităţi ale voinţei (hotărâre, perseverenţă).

Astfel că, noul tip de profesionalizare, se poate caracteriza prin:

- creşterea exigenţelor privind nivelul pregătirii profesionale;

- necesitatea permanentei actualizări a cunoştinţelor profesionale;

- creşterea ponderii elementului creativ în procesul pregătirii; - necesitatea pregătirii inter şi multidisciplinare, uşor adaptabilă la schimbare şi în acelaşi timp capabilă să genereze schimbare (în sens de progres).

Având în vedere toate aceste caracteristici, în calitate de profesor de discipline tehnice, mi-au atras atenţia notele obţinute de elevii claselor care folosesc calculatorul şi am încercat să înţeleg cauza care duce la obţinerea diferenţiată a acestora, la disciplinele tehnice existente în planul de învăţământ .

Înaintea începerii procesului instructiv-educativ în semestrul al doilea mi-am pus următoarele întrebări:

"- Interesele reale pentru disciplinele tehnice, fundamentate pe motivaţii intrinseci şi extrinseci, au un rol mobilizator în orientarea şi formarea profesională a elevilor?

- Utilizarea strategiilor active, a metodelor moderne, permit creşterea randamentului şcolar şi implicit evitarea eşecului şcolar?"

Am ales metoda proiectului deoarece aceasta utilizează puterea tehnologiei informatice pentru a stimula imaginaţia elevilor şi pentru a le facilita transferul învăţării, de asemenea permite utilizarea strategiilor de instruire diferenţiată, realizarea unor aplicaţii de către elevi şi crearea unei evaluări care să încurajeze auto-formarea elevilor.

Proiectele oferă situaţii autentice, din viaţa reală pentru contextualizarea activităţilor de învăţare şi încorporează abilităţi de gândire de nivel superior cu ideile importante. Un proiect se organizează în jurul unor întrebări morale, esenţiale sau al unor afirmaţii provocatoare, astfel încât să dea posibilitatea elevilor să facă unele conexiuni profunde între zonele acoperite de materii, în timp ce învaţă conţinutul cheie din fiecare.

Includerea nevoilor de învăţare ale elevilor în activităţile didactice a făcut posibilă realizarea legăturii cu lumea exterioară şi totodată utilizarea noilor tehnologii. Atunci când elevii au fost puşi să investighează aspecte care au implicaţii asupra propriilor lor vieţi şi în viaţa reală le-a dat posibilitatea a să identifice, să formuleze şi soluţioneze probleme dar şi să creeze produse (aplicaţii) prin intermediul cărora să demonstreze cunoştinţele şi abilităţile însuşite şi care să poată fi utilizate la activităţile de predare - învăţare la alte clase.

Cum orice strategie impune îmbinarea activităţii profesorului cu cea a elevului, rolul profesorului a fost de a se deplasa, de la polul în care este doar o sursă de informaţii, la polul în care conduce activitatea independentă a elevilor, în timp ce activitatea elevilor s-a putut deplasa de la cea de simplă reproducere la cea creatoare.

Un moment important al activităţilor didactice desfăşurate, a fost evaluarea progresului instruirii. Întrucât evaluarea formativă a învăţării este, de fapt, tot învăţare, aceasta a fost abordată ca pe un sprijin acordat elevilor pentru a-şi fixa temeinic cunoştinţele şi de a-şi putea identifica în timp util dificultăţile şi lacunele în pregătire. Multiplele oportunităţi de evaluare şi monitorizare a activităţilor au permis astfel, măsurarea progresului la elevi.