Educarea copilului hiperactiv -TDA-

ProEtica- Revistă Culturală 

 ISSN 2734-8954 
ISSN-L 2734-8954

26.02.2021

Educarea copilului hiperactiv -TDA-

Profesor învățământ preșcolar: Mătușa Vasilica

Grădinița Fântânele, Județul Teleorman

Astăzi se înregistrează o creștere semnificativă a copiilor cu tulburări de deficit de atenție. Practic într-o clasă de 30 de copii cel puțin unui suferă de tulburări de deficit de atenție (TDA).

Tulburarea poate continua și la vârstă adultă. Copilul hiperactiv este o problemă căreia educatoarele trebuie să învețe să-i facă față. Hiperactivitatea este definită ca o mișcare excesivă și necontrolată, care implică de obicei neliniște. De asemenea se poate manifesta ca o lipsă a capacității de concentrare și imposibilitatea de a fi atent prea mult timp la un lucru. Copilul hiperactiv nu poate sta pe scaun și nici nu își poate încetini ritmul activității. El este împins de forțe pe care nu le înțelege dar nici nu le poate stăpâni. Cauzele pot fi deteriorări la sistemul nervos central, stresul emoțional, oboseala, nutriția greșită și chimizată. Tulburarea atașamentului la vârstă mică poate fi o precondiție a apariției sindromului de deficit de atenție și nu numai.

După cele mai recente studii se atrage atenția asupra unor caracteristici mai generale care ar sta la baza apariției simptomelor acestui sindrom.

Pentru neatenție se urmăresc șase sau mai multe din următoarele simptome a căror persistență trebuie să depășească șase luni:

• Incapacitatea frecventă în concentrarea asupra unor detalii sau frecvența greșelii prin neatenție în desfășurarea activității;
• Dificultăți frecvente în concentrarea atenției la efectuarea unei sarcini sau un joc;
• Frecvente situații de neatenție atunci când li se vorbește în direct;
• Frecvente dificultăți în a-și ordona și organiza timpul și activitățile;
• Neputința de a urmări instrucțiuni de la început până la sfârșit pentru îndeplinirea unei sarcini;
• Evită angajarea în activități care îi cer un efort intelectual susținut;
• Pierd adeseori lucrurile sau instrumentele necesare îndeplinirii unei activități;
• Sunt foarte ușor atrași de stimuli exteriori;
• Sunt neglijenți în activitatea de zi cu zi.

Hiperactivitatea are următoarele simptome:

• Prezintă neastâmpăr al membrelor, nu pot sta liniștiți pe scaun;
• De multe ori se ridică și părăsesc foarte des locul sau banca unde ar trebui să stea;
• Au dificultăți în a se juca și a păstra liniștea în același timp;
• Sunt tot timpul în goană;
• Sunt vorbăreți.

Impulsivitatea întrevede următoarele simptome:

• Dorința se a se repezi cu răspunsul înainte de terminarea întrebării;
• Nerăbdători în a aștepta o schimbare;
• Deranjează sau întrerup alte persoane.

Aceste simptome nu se manifestă doar în familie ci și în locurile unde copilul își desfășoară activitatea. Nu doar acestea sunt problemele copilului hiperactiv, pot apărea probleme psihologice care sunt cauzare de respingerea copilului de către colegi. Pot apărea probleme serioase cu învățătura din cauza acestei neliniști pe care o manifestă în timpul orelor, concentrându-se tot mai greu. Ce întâlnim des la acest tip de comportament este că nici o acțiune nu este complet terminată fiind lipsit de satisfacția împlinirii.

În timpul școlii acesta se va confrunta cu problemele de percepție audio-vizuală.

Fiecare copil cu TDA trebuie evaluat individual și realizat un plan educațional specific. Nevoia de organizare este de o importanță vitală nu doar la școală ci și acasă. Ar fi mai multe de spus pe această temă dar nu am vrut decât să amintesc că încă mai sunt copii cu acest sindrom iar noi ca și cadre didactice avem menirea să-i descoperim și nu numai.

Prin măsurile psihopedagogice, educative și medicale adecvat aplicate se va evita evoluția spre forme psihopatologice nedorite. Nu trebuie să uităm un lucru foarte important și anume că în afara reușitei școlare există în viață mult mai important respectul de sine. Un copil poate supraviețui și dacă nu deosebește un substantiv de un verb, dar nu are cât de mic respect față de sine însuși și o anumită măsură de încredere în el nu are nicio șansă în viață. Cu efort și răbdare trebuie să-i ajutăm să-și capete încrederea ca să-și poată croi un drum în viață cât mai normal.

Bibliografie:

Matasaru Maria, ,,Secrete metodice în pedagogia prescolara”;

Munteanu Camelia, Munteanu Eusebiu Neculai, ,,Ghid pentru învățământul prescolar”

w.w.w.didactic.ro.