Cum este sărbătorit Crăciunul în lume. Tradiții și obiceiuri

ProEtica- Revistă Culturală

ISSN 2734-8954

ISSN-L 2734-8954

30.10.2021

Cum este sărbătorit Crăciunul în lume. Tradiții și obiceiuri (material suport pentru lecțiile de literatură)

prof. Codrea Nicoleta Anda,

Școala Gimnazială Reformată ,,Talentum”, Cluj-Napoca

Sărbătoarea Nașterii Domnului și Moș Crăciun au adunat, pe toată planeta, diverse obiceiuri și tradiții, dar și denumiri diferite: spre exemplu, finlandezii îl au pe ''Joulupukki'', care ar veni din ținutul ''Korvatunturi'', tărâm care are forma unei urechi, despre care se spune că ar fi urechea cu care Moșul ascultă dacă sunt cuminți copiii.

În Germania, ''Christklots'' reprezintă obiceiul de a arde un butuc toată noaptea de Crăciun, care, conform tradiției, se crede că ar apăra casa de hoți și de nenorociri tot restul anului. În întreaga Germanie, Adventul este perioada anului cea mai plină de veselie până în Ajunul Crăciunului, în 24 decembrie. Tradiția împodobirii bradului a început în Germania (se pare că primii creștini care au adus brazi împodobiți în casele lor au fost nemții, în secolul al XVI-lea). Mai târziu, împodobirea acestora a devenit un obicei și în alte țări. În 1890, deja erau aduse din Germania ornamente pentru pomii de Crăciun.

În Elveția, butucul este cunoscut sub numele de ''Bouche de Noel''. ''Samichlaus'' (Moș Crăciun) are întotdeauna sarcina grea de a aduce și pomul de Crăciun în casele elvețienilor. Acest obicei se păstrează încă din 1775. O altă tradiție a elvețienilor este ''Parada ridichilor luminate'', obicei preluat de la mexicani. Copiii scobesc cu mare grijă câte o ridiche mare, pe care apoi o împodobesc cu diferite forme. Ca în dovleacul de Halloween, în ridichea împodobită micuții elvețieni pun o lumânare și poartă ridichea ca pe o lampă.

În Anglia, lemnul care se arde în noaptea de Crăciun este demunit ''Yule log''. În fiecare din cele patru duminici dinainte de nașterea lui Iisus se aprinde o lumânare, așezată într-o cutie. În 1814, prințul Albert, soțul reginei Victoria, a împodobit un brad la castelul Windsor folosind dulciuri, lumânări și fructe. Evident, familiile de aristocrați i-au urmat exemplul, folosind ornamente din ce în ce mai deosebite: păpuși, mobilă de jucărie, micuțe instrumente muzicale, bijuterii, arme jucărie. Copiii din Anglia nu își primesc cadoul în data de 24 decembrie, ci în 25. Demult, se foloseau animale vii pentru redarea atmosferei, însă în prezent se preferă costumele. Un obicei vechi este de a atârna ciorapi, iar în jurul casei crenguțe de brad.

În Italia, Crăciunul începe cu opt zile înainte și este cunoscut sub denumirea de ''Novena''. Copiii merg din casă în casă să recite poezii și să cânte, însă darurile le primesc pe 6 ianuarie. Conform tradiției, cadourile sunt aduse de o vrăjitoare urâtă, dar bună, numită Befana. În multe biserici sunt iesle cu pruncul Iisus și magi în mărime naturală. În Italia există obiceiul ca, înainte de Moș Crăciun, să vină Baba Cloanța (Befana), călare pe mătura ei, care verifică cine a fost cuminte și cine nu. Ea este bună cu copiii, se strecoară pe hornuri și lasă cadourile lângă brad.

În Austria, copiii străbat străzile colindând pe la ferestre. Piața de Crăciun din Viena este atracția principală a sărbătorilor, deși Crăciunul este celebrat acasă, cu o masă festivă și cadouri.

În Suedia, cea mai importantă zi este 24. O masă specială este pregătită în acest scop - șuncă, pește și fasole - și rudele își fac daruri. Crăciunul se numește la suedezi Jul. Moșul are aici o înfățișare diferită: el este reprezentat ca un pitic îmbrăcat în roșu, cu barbă albă, mare amator de orez cu lapte, tradiționala mâncare suedeză de Crăciun. Suedezii descoperă surprizele de Crăciun într-un sac îngropat adânc în zăpadă.

În Islanda, țara gheții și zăpezii, vin 13 Moși Crăciuni! Cu 13 zile înainte de Crăciun, primul Moș Crăciun coboară din munți și apoi pune dulciuri în ghetuțele copiilor, în vreme ce aceștia dorm. Dacă au fost cuminți, copiii primesc dulciuri, mandarine, loto, iar dacă au fost răi, sunt recompensați cu un cartof. A doua zi, cel de-al doilea Moș vine în oraș și tot așa până la 25 decembrie, când primul Moș se întoarce la casa lui din munți, pe 26 cel de-al doilea și tot așa până pe 6 ianuarie. Ziua de 6 ianuarie este numită și ''Al treisprezecelea'' și este considerată de islandezi ultima zi de Crăciun pentru că în această zi, ultimul Moș Crăciun se întoarce la casa lui.

În Finlanda, familiile se reunesc pentru a petrece Crăciunul, cea mai importantă sărbătoare a anului. Seara, în jurul orei 17.00, familiile pleacă la biserică pentru slujbe. Tot în ajun exact la ora 12, de pe balconul primăriei, un reprezentant al orașului anunță ''pacea de Crăciun''. Aceasta înseamnă că de la momentul proclamării păcii și până la Bobotează, celor care tulbură pacea li se aplică pedepse. Acest obicei există de aproape 600 de ani și este valabil pentru întreaga țară. Copiii așteaptă sosirea lui Moș Crăciun care pune mereu aceeași întrebare: ''Sunt cumva copii cuminți aici?''. Moșul are o desagă plină de cadouri, iar în timp ce ''slujitorii'' lui îl ajută să le împartă, el povestește celor mici despre călătoria grea pe care o face din Laponia. Printre mâncărurile servite de Crăciun se numără: șunca sau curcanul, cartofii, morcovul, pateul de ficat, orezul care conține o singură migdală. Danezii au o modalitate mai puțin întâlnită de a împărți cadourile: se adună toți membrii familiei în jurul bradului și cel mai bătrân ia un cadou pe care-l dă celui destinat care ia, la rândul său, un altul și-l dă persoanei pentru care a fost pregătit și așa mai departe. În Danemarca se foloseau stegulețe, clopoței și steluțe.

Olandezii îl așteaptă pe ''Sinter Klaas'' care vine pe un cal alb și lasă daruri în saboții de lemn. În Rusia, Moș Crăciun (''Babușka'') este însoțit de Albă-ca-Zăpada (''Snegurocika''), iar copiii primesc prăjituri și jucării, printre care celebrul set de păpuși ''Matrioșka''. În SUA, cu cinci săptămâni înainte de Crăciun, în fiecare duminică, americanii aprind câte o lumânare, fiecare reprezentând câte ceva. În seara Crăciunului, toate acestea sunt reaprinse pentru a sărbători Nașterea Domnului. La masă se mănâncă curcan. În America se împodobesc clădirile cu pomi de Crăciun, punctul central al sărbătorii fiind cadoul (achiziționat, de regulă, din magazin), adus, aici și în Canada, de ''Santa Claus''. Tradiționalul ciorap de Crăciun își face apariția la sfârșitul secolului al XIX-lea. Există 11 orașe numite ''Santa Claus'' în opt state americane: Alaska, Arizona, Georgia, Indiana, Minnesota, Nevada, Oregon și Utah și 50 de locuri cu numele ''Noel''. În Alaska, Moș Crăciun face, înainte de a aduce cadourile, o vizită secretă de verificare a cumințeniei copiilor. Aceștia trebuie să îl întâmpine cu tradiționalul colind ''Gristuusaaq suu'uq'' (''Astăzi s-a născut Hristos'').

În Cuba, cea mai importantă perioadă este Ajunul Crăciunului, denumită ''nochebuena'' (''Noaptea cea bună''). Masa tradițională înseamnă pentru cubanezi friptura de porc, fasole neagră servită cu orez și plante tradiționale (Yuca) sub formă de piure. Familiile se reunesc și, într-o groapă săpată în pământ și plină de cărbuni acoperiți cu frunze de bananier, frig un porc întreg. Familiile petrec toată noaptea pe muzică tradițională.

În Costa Rica, Columbia și Mexic, darurile sunt aduse de ''Nino Jesus'' (''Copilul Iisus''). În Mexic, înainte de Crăciun, se organizează Festivalul sculpturii în ridichi.

În Chile, copiii și adulții confecționează sau cumpără mici figurine din lut, pe care le așează sub brad. Aceste figurine se numesc ''pasebre''. Moș Crăciun (''Viejito Pascuero'') își alege și el câte o figurină de sub fiecare brad.

Japonezii celebrează Crăciunul cu lanterne, păpuși și aranjamente florale și cu ''Jizo'' (''Moș Crăciun''). Creștinii din India împodobesc bananieri sau pomi de mango. Bisericile sunt umplute de flori roșii (Crăciunițe), iar cei bogați oferă ajutor celor nevoiași.

În Filipine, sărbătoarea Crăciunului începe cu nouă zile înainte de 25 decembrie, cu Misa de Gallo. În fiecare zi, din cele nouă are loc un teatru religios, iar colindătorii vestesc Nașterea Domnului cu ''Maligayang Paskob''.