Condiția umană în societățile distopice. Condiția intelectualului
ProEtica- Revistă Culturală
ISSN 2734-8954
ISSN-L 2734-8954
10.09.2021
Condiția umană în societățile distopice. Condiția intelectualului
Iulia-Andreea Iftimie, Profesor Pentru Invatamantul Prescolar,
Liceul Tehnologic ,,Al. Vlahuta"Podu Turcului,
Din primele pagini ale cărții, "Minunata lume nouă", se schițează mai multe caracteristici ale societăților distopice. În acest sens oamenii trebuiau să fie limitați, condiționați pentru ce le oferea societatea. Astfel studenții veniți pentru pregătire trebuiau să capete o idee generală, de vreme ce urmau să-și îndeplinească inteligent munca- deși prea multe nu trebuiau să știe, mai bine zis era convenabil să știe cât mai puține, ca să poată ajunge membri adevărați și fericiți ai colectivității.
Scriitorul imaginează, prezice producerea în masă a oamenilor. În primul capitol, directorul Centrului de Clonări din Londra face un tur viitorilor angajati. Metoda de clonare, denumită "Procesul Bokanovski", este descrisă astfel: o celula bokanovskiană va îmboboci, se va divide, va prolifera. Începând cu opt boboci și terminând cu nouăzeci și șase, fiecare boboc va deveni la rândul său un embrion perfect, iar fiecare embrion va deveni în cele din urmă adult. Înainte, din fiecare celulă nu rezulta decât un embrion, acum din o celulă obținem nouăzeci și șase de gemeni. Directorul explică de asemenea Tehnica Podsnap, un procedeu prin care se asigură o rată mare de reușită a procesului de clonare, astfel încat "se obțin aproape unsprezece mii de frați si surori, în o sută cincizeci de serii, în mai puțin de doi ani de la prima celula. Folosind acest proces, se pot obține niște numere fantastice de embrioni. Ei sunt lasați să creasca în tuburi speciale, ca în sacul amniotic al unei mame. După 267 de zile, tuburile sunt drenate, procedeu echivalent cu nașterea. Rezultatul? Mii si mii de bebeluși practic identici, toți programați pentru un anumit stil de viață și pentru a ocupa o anumită funcție în societate. Societate imaginată de autor se dorea a fi un mecanism care să lucreze perfect, iar oamenii nu trebuiau să gândească prea mult sau să își arate emoțiile.
La fel ca Auxley şi Ray Bradbury în "Fahrenheit 451˚" creează o lume în care primează egalitatea și uniformitatea. Cărțile trebuiesc arse tocmai pentru a preîntampina cunoașterea profundă și eventuale dezechilibre emoționale Toţi trebuie să fim la fel. Nu născuţi liberi şi egali, cum spune Constituţia, ci Făcuţi să fim egali. Fiecare om trebuie să fie imaginea celorlalţi; atunci toţi sînt fericiţi, pentru că nu există piscuri care să-i înfricoşeze şi cu care să se compare. Aşadar! O carte este o armă încărcată în mâinile vecinului de alături. Arde-o. Împiedic-o să detoneze. Pătrunde în mintea omenească. De unde ştii cine ar putea fi ţinta unui om cu carte? Cît despre mine, eu nu i-aş tolera nici un minut.
Mai mult, renunțarea la cărți este pusă pe seama progresului: Imaginează-ţi. Omul secolului al nouăsprezecelea, cu caii, câinii şi trăsurile lui, totul în mişcare lentă. Apoi, în secolul al douăzecilea, apare mania vitezei. Cărţile devin mai scurte. Totul se condensează. Rezumate. Ziare format mic. Totul devine improvizaţie cu final comandat. În acest sens, se pare că utilul și imediatul iau locul vechilor valori: Şcoala s-a scurtat, disciplina s-a îmblînzit, s-a renunţat la filozofie, istorie şi limbi străine. Engleza şi ortografia au ajuns treptat să fie neglijate şi, în final, ignorate cu desăvîrşire. Contează viaţa imediată, slujba, după muncă ai la îndemînă tot felul de plăceri. De ce să mai înveţi şi altceva în afară de a apăsa butoane, a învârti comutatoare, a fixa şuruburi şi piuliţe?
Stabilitatea este un reper important pentru societățile distopice. În Minunta lume nouă acest aspect este bine reliefat. Întrebat de un studenți care este avantajul clonării, directorul centrului spune că metoda Bokanovski reprezintă unul dintre instrumentele majore ale stabilității sociale. Rezultatul acestui proces este standardizarea oamenilor: Barbați standardizați, femei standardizate; în loturi uniforme. Întregul personal al fabricii alcătuit din produsele unui singur ovul bokanovskificat. Directorul se mândrește cu reușita centrului de a crea societatea pe caste: Noi recurgem și la predestinarea și condiționarea lor. Ne decantăm pruncii ca ființe umane socializate, Alfa sau Eliopson, ca viitori vidanjori sau ca viitori... (era cât pe-aci să spune viitori Controlori Mondiali dar luând seama,spuse:) viitori Directori de Incubare. Pe langă crearea în masă se făceau experimente cruciale împotriva ființei umane. Embrionii erau injectați de o infirmieră cu febră tifoidă și boala somnului. Prin oxigenare precară, se obținea o castă inferioară. Primul organ afectat este creierul, apoi scheletul. De asemenea, copiii mici de 8 luni erau supuși unor experimente care să le inducă teama de cărți și de flori: Or să crească păstrând ceea ce psihologii din lumea veche numeau o ură "instinctivă" de cărți și flori. Reflexele lor vor fi condiționate irevocabil..
Oamenii din societatea utopică a lui Bradbury sunt și ei un fel de sclavi ai tehnologiei, fiindu-le reprimată astfel cea mai importantă activitate umană: rațiunea. Avand atâtea activități cu care să-și umple timpul, nu au când să mai și gândească: Dar timpul de a gîndi? Dacă nu goneşti cu o sută cincizeci de kilometri pe oră, fără a te putea gîndi la altceva decît la primejdie, atunci joci vreun joc sau stai într-o încăpere unde nu poţi discuta cu televizorul din cei patru pereţi. De ce? Televizorul e "real". E lîngă tine, are dimensiuni. Îţi spune la ce să te gîndeşti şi urlă pînă bagi la cap. Trebuiesă fie corect. Pare atît de adevărat. Te aduce atît de repede la propriile lui concluzii, încît mintea ta nu are timp să protesteze: "Ce prostie!"
Stabilitatea se obține în lumea proiectată de Bradbury prin puternica și continua luptă împotriva cărților și a trecutului. Referindu-se la misiunea pompierilor din acel timp, aceea de a arde cărțile și casele a celor ce le dețin, căpitanul Betty îi explică lui Montag cât de importantă este meseria sa: Lucrul cel mai important pe care trebuie să ţi-l aminteşti, Montag, e că noi sîntem Aducătorii de Fericire, Duo Dixie, tu, eu şi ceilalţi. Noi ţinem piept micului val al celor care vor să aducă nefericire omenirii prin teorii şi gînduri contradictorii. Ne înfigem zdravăn degetele în diguri. Ne împotrivim din răsputeri. Nu lăsa torentul de melancolie şi filozofie sumbră să inunde lumea noastră. Ne bizuim pe tine. Cred că nici nu-ţi dai seama cît eşti de important, tu, noi, pentru lumea noastră fericită, aşa cum este ea în momentul de faţă.
În textul aceleași distopii, renunțarea la cărți și la cultură e pusă pe seama tehnologiei, care s-a autoimpus: Nu statul a dat dispoziţie. Din capul locului, nu a existat nici o dispoziţie, nici o declaraţie, nici o cenzură, nu! Tehnologia, exploatarea în masă şi presiunea minorităţilor au făcut totul, har Domnului! Astăzi, mulţumită lor, poţi fi fericit în permanenţă, ai voie să citeşti reviste umoristice, vechile jurnale de confesiuni sau de comerţ.
În Minunata lume nouă suntem puși în fața unei adevărate îndoctrinări a ființei umane. De exemplu, se organizau ritualuri ale Solidarității și înfrățirii, unde 12 persoane: 6 bărbați și 6 femei se puneau în cerc și serveau soma dintr-un potir cu înghețată de căpșuni. Ulterior, se cântau imnuri ale solidarității, după cum urmează: Primul imn : Duzină suntem, Ford! Hai și ne-mpreună/ Ca picături din Marele Fluviu social!/ O, fă-ne acum pe toți să curgem împreună,/ Să mergem iute ca luciosul Ford Royal.; Al doilea imn: Hai, Ființă Mare- scump prieten și intim/ Topește-ne pe toți cei doisprezece -ntr-unul!/ De moarte ne e dor! De-ndată ce pierim/ Abia că-ncepe Traiul Nostru Mare în comun!; Al treilea imn: Simțiți și voi cum se apropie Ființa Mare!/ Fiți bucuroși și, bucurându-vă, pieriți mereu!/ Topiți-vă cu toții-n muzica ce moare!/ Căci El ne-ajută: eu sunt tu, iar tu ești eu! Ca atare, oamenii acelei societăți erau mereu supuși aceleași forme de manipulare, având mereu activități care să îi țină conectați la valorile promovate de societate.
Degradarea ființei umane este ilustrată și în cartea lui Bradbury. Progresul științific face ca oamenii să fie reparați. În acest sens, când soţia lui Montag, Mildred se otravise cu un flacon de somnifere, în loc sa vină medicii să o consulte, au venit doi tehnicieni cu aparaturi avansate. Omul este văzut ca un obiect: dai afară ce-i stricat, înlocuiești cu ce e bun, după care ești ca nou. La fel ca și în Minunata lume nouă, unde oamenii își administrează câteva grame de soma pe zi, si oamenii din "Fahrenheit 451˚" se tratează cu pastile pentru a trece într-o stare de latență psihică: Nu mai știu nimic, murmură el, lăsând somniferul să se topească pe limbă.
Degradarea este activă și la nivelul conștiinței spirituale. Urmărind subiectul religiei, în ambele texte observăm că divinitatea este cu totul hipertrofiată, devenind un bun de consum. Pe de o parte în Minunata lume nouă, Dumnezeu nu mai există, iar oamenii se roagă la Ford. Mai mult, acțiunea se petrece în anul 632 al erei Ford. Aici este vorba despre Henry Ford, cel cu mașinile, în lumea creată de Huxley industriașul american fiind ridicat la rangul de Dumnezeu. Până și crucea creștină a fost înlocuită cu un "T" - de la celebrul model de Ford. Tot în același regim, în distopia lui Bradbury, Dumnezeu a ajuns să fie un bun comercial: Doamne, cum au mai schimbat-o în zilele noastre în pereţii-ecran. Acum Hristos face parte din "familie". Deseori mă întreb dacă Dumnezeu îşi mai recunoaşte fiul aşa cum -l-am costumat noi -sau poate astfel l-am desacralizat? Acum e un baton cu mentă, numai zahăr candel şi zaharină, dacă nu cumva face aluzii la anumite produse comerciale de care are absolută nevoie orice credincios.
În ambele cărți se fac referiri la fericire ca la o lipsa de griji, fericirea nu e văzută ca un sentiment al individului ci ca o formă a destinului social. În cartea lui Auxley, directorul instituției de clonare afirma acesta este secretul fericirii și al virtuții: să-ți placă ceea ce ești obligat să faci. Acesta este țelul întregii condiționări: să-i facă pe oameni să-și îndrăgească destinul social implacabil.
Ray Bradbury descrie aproape identic fericirea prin vocea căpitanului Betty Ce dorim în primul rînd în această ţară? Oamenii vor să fie fericiţi, adevărat? Nu asta ai auzit o viaţă întreagă? Toată lumea spune că vrea să fie fericită. Şi nu-i aşa? Nu le dăm în permanenţă o ocupaţie, nu le oferim distracţii? Doar pentru asta trăim, nu? Pentru plăcere, pentru excitarea simţurilor?
Legat de titlul cărții lui Auxley e elocventă o replică a Controlorului Mustapha Mond Frumusețea e atrăgătoare și noi nu vrem ca oamenii să fie atrași de lucruri vechi. Noi vrem să le placă cele noi.
Concluzia acestei lucrari este că utopia deconstructivă sau distopia demontează scenariul societăţilor perfecte și relevă urmările nefaste provocate de practicile utopice. Așadar, distopia secolului XX "Minunata lume nouă", scrisă de Aldous Huxley este o adevărata mostra de literatură care a prefigurat unele realități pe care deja le trăim astăzi.