Colaborarea grădiniță-familie

ProEtica- Revistă Culturală 

 ISSN 2734-8954 

 ISSN-L 2734-8954

05.07.2021

Colaborarea grădiniță-familie

Prof. înv. preşcolar Pașcu Violeta

Grădiniţa cu Program Prelungit Nr. 1, Vișeu de Sus

Modelele educaţionale actuale pun în centru copilul şi trebuinţele sale, nevoile lui de dezvoltare şi în acest scop participă numeroşi factori, dintre care cei cu importanţă semnificativă sunt şcoala, grădiniţa şi familia. Important pentru dezvoltarea armonioasă a copilului este colaborarea eficientă între aceşti factori educogeni.

Comunicarea şi deschiderea de ambele părţi, pentru a sprijini dezvoltarea şi buna educaţie a copilului, aduc beneficii pe termen lung în dezvoltarea personalităţii acestuia. Necesitatea colaborării grădiniţă-familie rezidă din obiectivul comun pe care îl au cei doi factori educaţionali: asigurarea unui sistem unitar de cerinţe de instruire şi educare a preşcolarului. Nu vor exista rezultate pozitive ale actului educaţional dacă nu există corelare perfectă între influenţele educative.

Există două dimensiuni principale ale implicării reciproce a instituţiei de învăţământ şi familiei în favoarea copilului: dimensiunea relaţiei copil - părinte şi dimensiunea relaţiei grădiniţă - familie.

Relaţia copil - părinte este direct influienţată de pretenţiile manifestate faţă de copil: acestea nu trebuie să îi plaseze pe copii într-un rol cu prea multe constrângeri şi foarte putine situaţii de a se desfăşura liber, activ, opţional, cu iniţiative proprii. Atribuţiile influienţează pozitiv personalitatea umană, numai atunci când ele oferă posibilitaţi reale de afirmare, când angajează originalitatea şi individualitatea acestuia.

Dimensiunea relaţiei grădiniţă - familie, se referă la alegerea unităţii de învăţământ, la contactele directe ale părinţilor cu cadrele didactice. Aceste contacte pot fi întâlniri colective dintre cadrele didactice şi asociaţiile părinţilor, reuniunile de informare a părinţilor cu privire la diferite conţinuturi şi metode şcolare.

Relaţia grădiniţă - familie nu se poate constitui fără asigurarea unei condiţii de bază, fundamentală: cunoaşterea familiei de către educatoare, a caracteristicilor şi potenţialului ei educativ. Educatoarea trebuie să cunoască mai multe aspecte ale vieţii de familie, deoarece aceasta o ajută în cunoaşterea şi înţelegerea copiilor cu care va lucra.

Căldura raporturilor dintre părinţi şi educatoare, încrederea şi respectul reciproc se stabilesc prin schimbul de informaţii - pentru care trebuie să găsim întotdeauna timpul necesar. Astfel, educatoarea poate ajuta familia în cel mai simplu şi natural mod să urmeze calea justă în raporturile cu copilul său, să prevină îndepărtarea lui sufletească, să înlăture eventualele carenţe educative.

Dragostea, familia, şcoala sunt esenţe indispensabile în viaţa fiecărui om. Ca primă veriga a sistemului educativ, familia are responsabilităţi clare şi diverse. Este foarte importantă în educaţia din copilarie deoarece individul ia primele impresii din mediul înconjurător, din familie.

Tot din mediul familial copilul absoarbe ca un burete conduitele şi obiceiurile celor din jur. Individul va repeta şi va imita persoanele semnificative din viaţa sa, va avea aceleaşi păreri, idei,concepţii. Calitatea educaţiei primate în familie depinde îndeosebi de nivelul de educaţie al părinţilor şi al familiei ce vine în contact cu copilul, în special sub aspect moral şi

comportamental.

Funcţia principal a familiei - educarea copiilor este deformată cu largi şi dramatice

consecinţe, astăzi, motivele fiind dintre cele mai diferite: lipsa timpului, situaţia financiară grea, violenţa, lipsa de comunicare. Colacul de salvare este dragostea, care aduce cu sine comportare adecvata şi respect. Familia este unicul loc unde omul se simte dorit, asteptat, iubit, drag şi scump pentru fiecare membru al ei, unde persoana ar putea să se pronunţe sincer asupra tuturor problemelor, ar putea fi înţeleasă, susţinută, încurajată, unde s-ar putea relaxa nu numai fizic ci şi

De la venirea în grădiniţa educatoarea întreprinde activităti de cunoaştere a copiilor şi

familiilor acestora. Studiază dosarele personale, chestionarele aplicate la început de an,

organizează colectivul de părinţi alegând comitetul de părinţi şi repartizează fiecăruia atribuţiile.

Stabileşte un program de activităţi cu familia, proiecteză întâlniri individuale şi colective, consultaţii, activităţi extracurriculare.

Participarea părinţilor la activităţile demonstrative a permis părinţilor să fie proprii

evaluator ai copilului şi posibilitatea de a-l aprecia ţinând seama de cerinţele educatoarei cât şi a colectivului din care face parte.

BIBLIOGRAFIE :

• Băran, Adina, Parteneriat în educaţie: familie - şcoală - comunitate, Editura Aramis Print,

Bucureşti(2004),

• Dumitrana, Magdalena, Copilul, familia şi grădiniţa, Editura Compania, Bucureşti(2000),

• Dumitrana, Magdalena, Cum creşte un pui de om, Editura Compania, Bucureşti, (2011),

• Ezechil,L.;Păişi-Lăzărescu,M. ; - "Laborator preşcolar"-Bucureşti ,V & I Integral 2004