CENTRUL DE DOCUMENTARE ŞI INFORMARE AL LICEULUI- SPAȚIUL IDEAL ÎN PROCESUL DE ACUMULARE A NOILOR COMPETENŢE LINGVISTICE 

ProEtica- Revistă Culturală

ISSN 2734-8954

 ISSN-L 2734-8954

11.03.2022

CENTRUL DE DOCUMENTARE ŞI INFORMARE AL LICEULUI- SPAȚIUL IDEAL ÎN PROCESUL DE ACUMULARE A NOILOR COMPETENŢE LINGVISTICE

Roșu Alina - prof. limba franceză - Liceul Tehnologic ,,Dimitrie Dima'' Pitești, Argeș

Asistăm şi participăm în ultimii ani, în calitatea noastră de profesori de limbi moderne, la o desprindere lentă, dar radicală de vechile, tradiționalele metode şi principii ale învățării limbilor străine vii şi la aderarea noastră entuziastă la ceea ce se cheamă metode active, dinamica predării, mijloace de învățământ audio şi vizuale.

De-a lungul ultimilor ani, studiul limbilor străine s-a orientat mai mult spre comunicare. A preda limba franceză înseamnă să-i înveţi pe elevi să comunice în franceză, oral sau în scris. Predarea limbii străine dintr-o perspectivă comunicativă determină schimbarea relaţiilor profesor-elev, dar şi elev-elev, în relaţii egalitare, de parteneriat, cu numeroase şi variate interacţiuni. Astfel, propunând pentru ora de franceză tot felul de metode, profesorul trebuie să fie conştient de faptul că el pune în practică diferite resurse cognitive specifice în vederea realizării unor obiective specifice.

Vorbim de metode moderne, dar ar trebui să le numim metode eficiente. Tradiționale sau moderne - nu este ceva impus, arta este sa știi cum să le îmbini, să le adaptezi nevoilor elevilor, să consolidezi o relație de parteneriat cu elevii, să le păstrezi interesul pentru învățare şi prin ineditul metodelor folosite, şi prin atitudinea pozitivă! Învăţarea este un proces

individual, o acțiune determinată şi coordonată de un profesor. Profesorul nu îi învaţă pe elevi, ci doar le creează situații de învățare, pentru că de învățat - învățam singuri!

Interesant este faptul că preocupările perso­nalului didactic privind formarea deprinderilor oral-scrise de limbă străină au pornit atât din partea celor ce studiază limba respectivă, cât şi din partea celor care o vorbesc să o facă cunoscută lumii întregi, ca posibilitate de acces la tezaurul de cultură şi civilizație. Dacă în urmă cu câteva decenii scopul urmărit de didactica predării limbilor moderne a fost acela de a accede la înțelegerea operelor umaniste şi clasicizante, dacă în perioada premergătoare eve­nimentelor din decembrie 1989 scopul era acela de a preamări realizările socialiste prin manuale de­suete, în ultima vreme s-a încercat ca prin manua­lele alternative să ne apropiem de stilul occidental: cunoş­tințe de gramatică minime şi accent pe dialog. E adevărat, mai ales în ultima perioadă, că studiul limbilor străine moderne nu poate, evident, servi acest ideal decât dacă el ar fi orientat mai mult către comunicare. Noi, profesorii de limbi străine şi profesorii documentariști, față de alte specialități, trebuie să ne bucurăm pentru că actualmente există pentru elevi o motivație aparte, gândindu-ne la integrarea acestora în societate, pe linie profesională.

Metodologiile au stabilit felurite tipuri de lecții, care fie s-au men­ținut, fie s-au perimat, fie şi-au păstrat denumirea şi şi-au schimbat conținutul. Astăzi, concluzia este una singură. Indiferent de tipul de lecție, indiferent de tehnica abordată, important este ca elevul să-şi atingă scopul urmărit: acela de a trece de examenele curente inclusiv admiterea şi, nu în cele din urmă, să se descurce în limba străină atunci când situația o cere. Învățarea modernă a gramaticii se face potrivit principiului formării deprinderilor de exprimare, ținându-se cont de faptul că limba este un mijloc de comunicare, că ea se învață ca atare în acest scop, şi nu pentru exprimarea resorturilor ei interne de organizare. Astfel, în spiritul unei progresii gradate şi accesibile, gramatica se învață printr-o exersare consecventă şi sistematică. Oricât ne-am frământa, oricât am concepe ora de limbă străină, pentru învățarea în mod temeinic a gramaticii nu putem trece uşor peste exercițiile de repetiție şi de transformare, pentru că acestea generează automatisme. Toți profesorii cunosc faptul că aceste tipuri de exerciții au menirea de a întări anumite deprinderi de exprimare orală, de a forma deprinderile de exprimare scrisă, ortografie, acorduri etc. În acest sens, foarte importantă este selectarea tipurilor de exerciții de gramatică ce se pretează mai bine la metodologia predării limbilor străine, precum şi stabilirea condițiilor, principiilor de desfăşurare a acestor exerciții în acest cadru. Formarea automatis­melor de exprimare orală şi scrisă va fi determinată de efectuarea unor exerciții în serie, apelându-se la procedeele tradiționale, care vor fi reevaluate în spiritul metodelor active. O problemă controversată este aceea dacă trebuie sau nu să apelăm pentru clarificarea unor situații complicate la limba maternă. Din metodici aflăm că, în general, aceasta trebuie evitată, dar se specifică totuşi introducerea mai frecventă a momentelor de traducere în scopul controlului înțelegerii.

În altă ordine de idei, manualele alternative cuprind noțiunile de bază ale gramaticii limbii franceze în cei patru ani de studiu. Este de datoria profesorului să vină cu exerciții proprii pentru consolidarea cunoştințelor. Extrapolând, putem afirma că astăzi învățarea unei limbi străine în şcoală sau în afara ei nu mai constituie un lux, o plăcere, ci o necesitate.

Bibliografie si sitografie selectiva: