Binele se întoarce

ProEtica- Revistă Culturală

 ISSN 2734-8954

 ISSN-L 2734-8954

11.03.2022

Binele se întoarce

prof. Guneș Cristina

Școala Primară Coada Izvorului, Mănești, județ Prahova

A fost o dată ca niciodată un tărâm magic în care animalele și piticii trăiau laolaltă în pădurea protectoare a prieteniei, numită Pădurea Mamă.
Într-o seară, când luna tocmai răsărise pe cer, bunicul Gigi, bătrânul pitic înțelep al pădurii, a ieșit din căsuța lui ca de turtă dulce, cu un coș pe care l-a umplut cu vreascuri uscate din pădure pentru foc.
Era foarte frig în acea noapte și deși era bătrân și bolnav acesta se gândea cu iubire la nepoțeii care urmau să vină în vizită curând . Le-a pregătit focul în soba de teracotă și a pus pe plită un taler cu cateva boabe aurite de porumb. Se gândea că un ceai cald cu lămâie și scorțișoară, cateva boabe coapte și un borcan de dulceață de vișine va face deliciul frățiorilor năzdrăvani.
Nepoțeii nu mai venise de mult în vizită, cu atât mai mult cu cât tot timpul anului au mers la școala , iar acum intrau în mult așteptata vacanță de iarnă.
Chiar când pregătirile erau în toi, iepurașii pădurii au venit la ușa bunicului pitic pentru a se adăposti de gerul de afară:
- Cioc, cioc, cioc!!! Piticule Gigi te rugăm să ne primești în casa ta, viscolul puternic a dărâmat stejarul cel bătrân peste vizuina noastră și nu știm încotro să mergem. Vuietul Pădurii Mamă ne-a trimis la tine. Ne poți adăposti, rosti iepurașii în cor?
Piticul înțelept se gândea cu tristețe că în căsuța lui mică abia avea loc el și cei doi nepoței ai săi. Dar oare, cum să procedeze, se gândea el ? Privea cu drag spre cele șapte ghemotoace de blăniță care stăteau cu ochii ațintiți spre el și urechile ciulite pentru a auzi răspunsul la rugămintea adresată. Pe bunicul Gigi nu îl lasa sufletul să îi refuze pe iepurași, dar se gândea și la faptul că spațiul era mic, iar mancarea puțină, unde mai pui ca îi fusese atât de dor de nepoțeii săi..
Bunicul își ridică privirea spre cer, privi puțin la lună și apoi cu fața zâmbitoare le spune iepurașilor:
- Veniți pufoșilor, intrați și încălziți-vă în căsuța mea, pentru prieteni întotdeauna se va găsi un loc.
- Mulțumim piticule Gigi, ne-ai făcut un mare bine, vei fi răsplatit pentru asta!
Ghemotoacele de blăniță au intrat în casă și s-au ghemuit în jurul sobei, pe pat și pe unde au găsit loc pentru a se încălzi.
Bunicul se strecură cu greu printre iepurași și ajunse la singurul loc liber rămas în camera: colțul patului. Se așeză acolo și privind spre mustățile zâmbitoare ale iepurașilor și își spuse în sinea lui : "vom avea loc toți și vom avea și mancare, doar suntem pe tărâmul prieteniei, iar aici totul este posibil, trebuie doar să crezi cu adevărat " .
După ce s-au încălzit, iepurașii au servit ceai cald și boabe coapte și au început să povestească cu piticul Gigi.
Piticul a aflat cum au înfruntat bieții iepurași viscolul și nămeții până au ajuns la ușa lui , iar iepurașii au aflat ca bunicul se pregătea singur să îi primească pe cei doi nepoței care nu mai venise de mult în vizită. Iepurașii au relizat ca ceaiul bun pe care l-au băut si boabele de porumb pe care le-au mâncat erau de fapt singurele bucurii pe care bătrânelul le putea pune pe masă nepoților alături de borcanelul de dulceață.
Când piticul a ieșit afară să mai aducă un coș cu vreascuri pentru sobă , iepurașii au pus la cale un plan pentru a organiza o petrecere de bun venit celor doi nepoței. Timpul era scurt, era mijlocul nopții , iar spre dimineață Mufulici și Ghinduță , cei doi nepoței ar fi trebuit să ajungă . Când piticul Gigi s-a întors cu lemnele , puterile îi slabise, așa că a mai pus câteva lemne în sobă și a adormit într-un colț al patului lângă iepurași.
După ce a adormit piticul, cel mai mare iepuraș, Ronți a țuștit-o la fugă prin zăpadă până la mijlocul pădurii la scorbura bufniței Sofia.
Sofia l-a văzut pe Ronți de la depărtare și a strigat la el pe un ton autoritar:
- Ronți, ce cauți în toiul nopții, fugind prin padure pe gerul acesta? Vrei să mori? Am înțeles că vizuina voastră a fost dărâmată , iar toți iepurașii au plecat.
- Așa este, un mare necaz s-a abătut asupra noastră, dar o mai mare bucurie ne-a învăluit apoi.
- Cum așa? Nu înțeleg nimic! își spunea bufnița în sinea ei. Să se fi lovit oare la cap când s-a prăbușit stejarul peste vizuină și poate din această cauză vorbește în felul acesta și aleargă singur noaptea prin pădure?!?... se gândea bufnița încercând să găsească o explicație logică la ceea ce vedea și ceea ce auzea.
Iepurașul îi povesti apoi cum le-a fost dărâmată vizuina, cum vuietul Pădurii Mamă i-a trimis la casa piticului Gigi și cum acesta i-a primit și le-a dăruit ceaiul și boabele coapte de porumb care erau de fapt pentru nepoțeii Mufulici și Ghinduță.
Când a aflat Sofia de gestul bătrânului pitic s-a înduioșat foarte mult, pentru că era convinsă că bătrânul înțelept crede cu adevărat în puterea binelui .
Aceasta i-a dat lui Ronți câteva bobițe de porumb și i-a spus să le ducă la casa piticului pentru că totul se va rezolva.
Cu puțin timp înainte să se crape de ziuă Ronți a ajuns la casa piticului cu cele câteva bobițe de porumb dăruite de bufnita Sofia. Buimăcit de somn piticul Gigi deschide ușa și îl vede pe Ronți aproape înghețat, îl ia repede în brațe și intră în casă. Ronți îi da bobițele de porumb , iar ochii batrânului se umplu de lacrimi de bucurie și recunoștință.
Se dezmeticește puțin și când privește atent în jur vede cămăruța decorată atât de frumos: ghinde, conuri și ramuri de brad la fereastră , iar după ușă vede o crenguță înaltă din care era facut un cuier. Pe plită, talerul cu bobițe de porumb împrăștia un parfum îmbietor, dar dintr-o dată se aud niște bubuituri puternice :
- Bum, Bum!
Batrânul deschide ușa speriat și vede în fața sa pe Mufulici și pe Ghinduță. Micuții nepoței ciocăneau cu bocancul în ușă, pentru că aveau mâinile pline: un coș cu varză și cu morcovi apetisanți, altul cu boabe de porumb, miere, lapte, fructe, cărniță, cozonac și multe bunătăți. Bunicul Gigi se bucura din tot sufletul că își revedea nepoțeii:
- Bine ați venit , dragii bunicului !
- Bine te-am găsit bunicule! Ne-a fost foarte dor de tine.
- Mufulici, Ghinduță de unde aveți voi aceste bunătăți?
Oare ați făcut vreo boacănă și le-ați luat fără să plătiți? Mergeți dar și le duceți înapoi, vom vedea noi cum ne vom descurca...
- Bunicule, când veneam spre tine am trecut pe lângă casa bufniței Sofia, iar aceasta ne-a dat tot ce vezi aici . A spus ca ai dăruit cu iubire iepurașilor tot ce aveai păstrat pentru noi, iar Pădurea Mamă ți-a răsplătit bunătatea și le-a oferit un bonus și prietenilor tăi , iepurașii pentru recunoștința pe care ti-au arătat-o.
Nepoțeii , bunicul Gigi și cei șapte iepurași s-au bucurat foarte tare că sunt împreună la cea mai frumoasă petrecere de bun venit organizată vreodată.
Fiecare avea locul lui, foarte strâmt, dar bucuria că erau împreună era de nemăsurat.
Toată ziua au povestit, au râs, au glumit, au mâncat, iar când a venit seara iepurașii s-au cocoțat în cuier, fiecare pe câte o rămurică, iar în pătuțul mic, bunicul și nepoțeii au adormit îmbrățișați.
Atât bunicul, cât și nepoțeii și iepurașii au avut parte de cea mai frumoasă vacanță de iarnă, la care nici măcar nu sperase vreodată.
Bunicul a avut dreptate... dacă ai credință lucrurile se împlinesc cu adevărat, întotdeauna se găsește un loc pentru prieteni, iar binele se întoarce negreșit către cei care îl fac.
Sfârșit!