ANALIZA PROCESULUI DE ÎNVĂȚĂMÂNT DIN PERSPECTIVA PROIECTĂRII CURRICULARE

ProEtica- Revistă Culturală

 ISSN 2734-8954

 ISSN-L 2734-8954

05.03.2022

ANALIZA PROCESULUI DE ÎNVĂȚĂMÂNT
DIN PERSPECTIVA PROIECTĂRII CURRICULARE

Prof.înv.primar Crăciun Daniela

Șc.Gimnazială "I.A.Bassarabescu"Ploiești

Abordarea curriculară a educației reprezintă o direcţie fundamentală de dezvoltare/evoluţie a educației determinată de cerințele epistemologice şi metodologice ale paradigmei curriculumului. Această paradigmă oferă o nouă modalitate de abordare a teoriei generale a educației.

Abordarea curriculară a educației poate sta la baza interpretării principalelor schimbări actuale de la nivelul sistemului şi al procesului de învățământ. Ea promovează o viziune globală și deschisă asupra educației. Ne concentrăm asupra a două direcții dominante, și anume: tendința de deschidere a sistemului de învățământ către comunitate și integrarea contextului nonformal și informal la nivelul proiectării, organizării și implementării curriculumului.

Educația nu mai poate fi concepută/realizată exclusiv în contextul social şi pedagogic oferit de clasa de elevi în sens tradiţional. Ea trebuie să integreze contextul nonformal (ca valorificare a resurselor sale de formare) şi informal (ca determinări sociale, culturale, personale şi tehnologice ale societăţii postmoderne) într-un tot unitar complex cu efecte formative maxime.

Acest lucru se realizează prin conștientizarea importanței mediului extern școlii în formarea și dezvoltarea personalității, dar și prin intervenția educativă la nivelul tuturor formelor de organizare socială a educației (formală-nonformală-informală). Aceste schimbări conduc la crearea mediilor educaţionale extinse ce presupun convergenţa influenţelor educaţionale în direcția atingerii idealului educaţional al societăţii.

Abordarea curriculară a procesului de învăţământ presupune proiectarea interdependenţelor dintre elementele componente ale activităţii didactice: obiective - conţinuturi - metodologie - evaluare. Aceste interdependenţe angajează realizarea unui învăţământ prioritar formativ bazat integral pe resursele de (auto)instruire şi de (auto)-educaţie ale fiecărui elev.

Proiectarea curriculară consemnează saltul de la structura de organizare bazată pe conţinuturi definite explicit("ce învăţăm?") la structura de organizare orientată valoric prin intermediul unor obiective şi metodologiiexplicite şi implicite ("cum învăţăm?'"), cu efecte macrostructurale (plan de învăţământ elaborat la nivel desistem) şi microstructurale (programe şi manuale şcolare elaborate la nivel de proces), asumate la scară psihosocială.

Principiile modelului de proiectare curriculară au fost lansate, deja. cu peste două decenii în urmă si anume:
A) Principiul analizei necesităţilor societăţii urmăreşte definitivarea competenţelor funcţionale ale procesului deînvăţământ care reflectă finalităţile macrostructurale ale sistemului educaţional;
B) Principiul analizei necesităţilor elevilor/studenţilor urmăreşte definitivarea obiectivelor pedagogice aleactivităţii didactice/educative care reflectă finalităţile microstructurale ale procesului de învăţământ;
C) Principiul analizei conţinutului instruirii urmăreşte definitivarea programelor şcolare/universitare bazate pecunoştinţe şi capacităţi esenţiale (cultura generală) şi de specialitate (cultura de profil şi profesională), careasigură "ceea ce trebuie să ştie toţi membrii societăţii şi ceea ce va fi rezervat specialiştilor".

Proiectarea curriculară, concepută de R.W.Tyler, implică "un program educaţional" cu acţiuni dezvoltate pedagogic în direcţia perfecţionării continue a activităţii de instruire:
a) selecţionarea şi definirea obiectivelor învăţării (learning objectives) în calitate de obiective pedagogice ale procesului de învăţământ:
b) selecţionarea şi crearea experienţelor de învăţare, adecvate obiectivelor pedagogice, în calitate de conţinuturi cu resurse formative maxime;
c)organizarea experienţelor de învăţare la niveluri formative superioare prin metodologii adecvate obiectivelor şiconţinuturi lor selecţionate;
d) organizarea acţiunii de evaluare a rezultatelor activităţii de instruire realizată -conform criteriilor definite la nivelul obiectivelor pedagogice asumate, valorificate/valorificabile, în termeni de"revizuiri dezirabile".

Modelul de proiectare curriculară dezvoltat la nivelul didacticii postmoderne este centrat asupra obiectivelor activităţii de educaţie/instrucţie. Prioritară devine corespondenţa pedagogică angajată la nivelul activităţii didactice, concepută simultan ca activitate de predare-învăţare-evaluare.

Analiza procesului de învăţământ din perspectiva curriculară evidenţiază corelaţia existentă între proiectarea curriculară a instruirii şi formarea-dezvoltarea personalităţii elevului. Se valorifică noţiunea de tehnologie didactică la nivelul sensului sau original de construcţie globală care asigur eficientizarea demersului instructiv/educativ prin alegerea conţinuturilor, strategiilor de predare-învăţare-evaluare şi a formelor de organizare a activităţii în concordanţa permanentă cu obiectivele generale, specifice şi concrete asumate la nivel instituţional.

Concluzionând putem spune că dezvoltarea curriculară a proiectării pedagogice impune angajarea unei demers global, asumat la nivel de politică a educaţiei. Această viziune conferă proiectării curriculare o perspectivă de dezvoltare globală, integratoare. Criteriile angajate, deschise în direcţia reformei şi a managementului educaţiei, asigură consistenţa activităţii de planificare-programare a conţinutului instruirii/educaţiei la nivelul liniei de continuitate pedagogică existentă între finalităţile macrostructurale ale sistemului şi finalităţile microstructurale ale procesului de învăţământ.

Bibliografie: