Alternativele educaționale în învățământul de masă

ProEtica- Revistă Culturală 

 ISSN 2734-8954 
 ISSN-L 2734-8954

29.03.2021

Alternativele educaționale în învățământul de masă

Deși în sistemul clasic de învățământ sunt utilizate frecvent metodele de predare clasice, uneori avem tendința de a încerca ceva nou, de a-i atrage pe elevi cu metode noi, dar și de a-i face să rețină mai ușor anumite informații sau noțiuni; de la experimente sau jocuri didactice la jocuri non-formale sau folosirea unor foi colorate.

Conștient sau nu folosim alternativele educaționale, fie combinat, fie doar una. Cele mai utilizate de către mine sunt metodele Montessori și Step by step. Majoritatea elevilor mei sunt obișnuiți să memoreze, să li se ofere informațiile fără să le internalizeze conștient. De aceea, consider că fiecare elev are propriul ritm de învățare și trebuie găsite soluții pentru ca fiecare să înțeleagă noțiunile noi. Pentru ca o metodă să funcționeze trebuie să le demonstrez elevilor că fiecare este important și respectat de către mine, că am încredere în ei și le ofer autonomia necesară procesului educațional, că încerc să le înțeleg nevoile și caut cele mai bune activități pentru ei. Împreună descoperim moduri de a sintetiza anumite informații/lecții astfel încât procesul de învățare să fie mult mai ușor.

Conform Mariei Montessori profesorul devine un fel de ghid, elevii utilizând materiale specifice. Deoarece școlile de stat sunt destul de sărace în materiale iar noi nu putem cere foarte mult elevilor respectiv părinților încercăm să utilizăm la maximum resursele pe care le avem, respectiv manualele, hărțile care nu sunt specifice vârstei și laptopurile noastre. Deoarece predau geografia, am observat că elevii nu știau la început să citească mai multe tipuri de hărți și să extragă din ele informațiile necesare. Am considerat că un elev la clasa a VIII-a trebuie să se descurce singur, să fie creativ și să poată lua cele mai bune decizii într-un anumit moment. Pentru asta am încercat să explic cât mai bine anumite noțiuni, să fac mai multe studii de caz și să îi observ cum lucrează în echipă și nu individual. Lucrul în echipă, în cazul școlii, este destul de slab dezvoltat deoarece elevii văd școala ca pe o competiție cu ceilalți dar nu cu înșiși. Pentru că există o programă destul de încărcată, de foarte puține ori pot relua anumite lecții. Unele noțiuni pot fi reluate cu ușurință, dar nu întreaga lecție. Faptul că elevii nu sunt corectați atunci când greșesc, nu este chiar corect. Elevul învață greșit și va rămâne cu impresia că ceea ce a spus este corect chiar dacă aceeași noțiune va fi reluată la un moment dat. Cred, inclusiv din spusele elevilor mei, că dacă nu li se atrage atenția asupra greșelii (într-un mod plăcut) sau nu li se spune răspunsul corect, ei rămân cu lacune.

În cazul în care un elev care deranjează este dus într-un alt loc al clasei și i se dă obiectul preferat, s-ar produce un haos în clasă. Dacă elevii nu au o cultură stabilă ca cea din școlile Montessori, văd această "pedeapsă" ca o recompensă. În acest caz, foarte mulți elevi ar deranja tocmai pentru a primi acel obiect. Chiar dacă nu are voie să se mute în alt loc, pe elevul de gimnaziu din învățământul de masă nu l-ar deranja chiar deloc.

Conform M. Montessori fiecare elev trebuie cucerit din interior și nu dominat. Însă, fiecare elev vine cu o încărcătură emoțională de acasă, cu niște obiceiuri ce greu pot fi schimbate. Cred că pentru a ajunge la clasa aproape perfectă, elevul trebuie motivat și făcut să conștientizeze părțile pozitive ale școlii. Modul în care se poartă un elev la o anumită oră depinde foarte mult și de profesor (de cum intră în clasă, de postura lui, de gesturile pe care le face, de limbajul și tonul vocii).

Un rol foarte important în educație îl are și sala de clasă. Am observat că cu cât sala este mai colorată și mai frumos aranjată, cu atât elevul este mai prins în lecție. La fel și cu materialele utilizate. Poate că îi putem capta pe elevi cu un film didactic sau cu o prezentare la videoproiector însă pentru puțin timp. Și ei au acasă calculatoare și acces la materiale dar, dacă fiecare lecție ar avea mai multe elemente colorate precum post-ituri, planșe desenate chiar de ei, foi colorate ce conțin întrebări le-ar atrage și mai mult atenția; văd totul ca pe joacă din care eu ce învăța.

În cazul materialelor de pe rafturile din clasă, pentru a nu dispărea, cred că acestea ar trebui aduse chiar de către elevi și amenajarea să fie făcută tot de ei. Acel colț cu resurse ar trebui în același timp utilizat frecvent pentru a nu fi uitat.

Alternativa Step by step, din perspectiva mea, are mai multă structură, de la procesul de învățare care se bazează foarte mult pe descoperire până la amenajarea clasei ( panoul sărbătoriților, regulile afișate, centrul tematic, orarul clasei și spațiul pentru întâlnirea de dimineață). Această alternativă poate fi aplicată mult mai ușor în cadrul învățământului de masă. Atât panoul sărbătoriților cât și regulile clasei care pot fi înlocuite cu un contract de valori încă de la începutul anului școlar, oferă o cultură a clasei mai bine stabilită și un cadru sigur. La fel se poate spune și despre spațiul creat pentru întâlnirea de dimineață care oferă spațiu elevilor, le dezvoltă creativitatea și libertatea de exprimare.

Chiar dacă în clasele gimnaziale elevii au materii cu profesori diferiți se pot aplica centrele tematice însă cu mici modificări. În funcție de lecția ce urmează a fi predată, profesorul poate crea 2 sau mai multe centre în funcție de nevoile elevilor și de conținut. Astfel, la geografie se pot realiza 3 centre: română (alfabetizare), științe și arte. În funcție de gradul de înțelegere al elevilor, de motivația și aptitudinile lor se pot desfășura lecții și astfel predarea poate fi diferențiată. Consider că aceste centre pot fi realizate dacă mai mulți profesori le aplică deoarece este destul de dificil să fie mutat mobilierul sau dacă există laboratoare. Deoarece ora durează aproximativ 45 de minute, s-ar pierde prea mult timp cu mutarea băncilor, iar dacă elevii le-ar muta în pauză nu ar fi corect față de ei.

Fără să îmi dau seama am utilizat aceste alternative destul de des și spre deosebire de lecțiile clasice am observat un interes puțin mai ridicat al elevilor. Copiilor le place să se joace, învață cu ajutorul culorilor, le plac noutățile și mai ales chiar dacă la început nu se înțeleg, descoperă importanța colaborării în centre de lucru sa nu.

Alternativa Waldorf mi se pare destul de greoaie și puțin ineficientă. Presupunând că un elev de clasa a cincea face într-un semestru geografia el va rămâne cu mai puține noțiuni ce-l vor ajuta în clasa a șasea. În următorul an, probabilitatea ca elevul să nu mai știe niște noțiuni generale este destul de mare. Cred că unele aptitudini și atitudini se dobândesc în timp și nu în câteva luni/un semestru.

Am observat că elevii sunt destul de reticenți la început și nu cred că este cea mai bună metodă utilizarea unei alternative însă, cu cât sunt mai prinși în sarcină cu atât interesul lor crește. Dacă la început au văzut un joc ca pe o joacă, după au descoperit că de fapt se poate învăța și nu memora. Consider că alternativele ar putea fi utilizate foarte des, aproape la fiecare oră doar dacă profesorul chiar își dă interesul și este axat pe nevoile elevilor și nu pe "ceea ce trebuie făcut".

Bibliografie:

• Bălcanu, A. D., Mîrzanca M-R. (2019), Studiu privind alternativele educaționale existente în sistemul de învățământ preuniversitar din România, București.
• Schumacher, E. (2019), Pedagogia Montessori înțelegere, aplicare și experimentare, Editura DPH.
• Catalano, H., Albulescu, I. (2016), Alternativa educațională step by step. Abordări teoretice și pragmatice, Editura DPH.
• Petrash, J. (2018), Să înțelegem educația Waldorf, Editura Litera.