ABANDONUL ȘCOLAR

La nivelul sistemului românesc de învăţământ, elevii sunt declaraţi în abandon şcolar şi scoşi din evidenţele şcolare după trei ani de la renunţarea la frecventarea studiilor (conform ROFUIP 2005), perioadă în care elevul are timp să-şi reia şi continue studiile. Pe de altă parte, indicatorul folosit la nivel naţional pentru a avea o imagine asupra acestui fenomen, prezentat anual în raportul cu privire la Starea sistemului naţional de învăţământ, este determinat pe baza metodei intrare - ieşire, conform metodologiei Instutului Naţional de Statistică (INS).

Abandonul școlar și părăsirea timpurie a sistemului de educație reprezintă fenomene distincte; primul se referă la elevii care renunță să mai frecventeze școala (într-un anumit nivel de învățământ), în timp ce al doilea se referă la tinerii dintr-o anumită grupă de vârstă (18-24 de ani) care au părăsit sistemul de educație înainte de a finaliza învățământul obligatoriu și care nu au urmat ulterior un program de formare profesională continuă/calificare (Institutul de Ştiinţe ale Educaţiei, 2011, Copiii care nu merg la şcoală)

Prevenirea abandonului școlar constă în ansamblul de măsuri în domeniul educaţiei, a condiţiilor socio-economice, de utilizare a timpului liber, de facilitare a comunicării, de modelare a comportamentului, de ameliorare a condiţiilor de mediu, luat în scopul diminuării (înlăturării) factorilor de risc şi de întărire a factorilor de protecţie.

Abandonul şcolar reprezintă conduita deviantă, cu incidenţă majoră asupra integrării socio-profesionale a elevilor, care constă în încetarea frecventării cursurilor şcolii, părăsirea

sistemului educativ, indiferent de nivelul la care s-a juns, înaintea obţinerii unei calificări sau pregătiri profesionale complete sau înaintea încheierii ciclului de studiu început. În orice societate, rata abandonului şcolar reprezintă un indicator al eficienţei sistemului de învăţământ, astfel încât, dacă indicele de abandon este mai mare atunci sistemul şcolar respective este inefficient .

La prevenirea abandonului școlar contribuie atât cadrul didactic/ învățătorul/dirigintele clasei cât și consilierul instituției. O modalitate de prevenire a absenteismului îndelungat ar putea fi un parteneriat școală-familie-consilier școlar. Acest parteneriat ar putea cuprinde teme adaptate vârstei și nevoile elevilor în conformitate cu nevoia de a clădi o relație cât mai solidă între părinte și elev. Acest parteneriat se va desfășura după un plan organizat și planificat de cadrul didactic. Responsabilitatea cadrului didactic este de include în acest plan toate nevoile și lipsurile elevilor de la clasa respectivă. Consilierul școlar poate urmări evoluția fiecărui elev și părinte și consemnează toate schimbările apărute într-o grilă de observație. La finalul anului școlar se va identifica progresul sau regresul relațiilor dintre părinți și copii lor, astfel se vom afla dacă metoda folosită a dat randament sau nu în relație.

Consider că relația dintre părințe și copil este foarte importantă la vârstele adolescentine. Această relație trebuie să fie și să devină din ce în ce mai strânsă pentru binele adolescentului dar și a părintelui care se simte mai împăcat.

BIBLIOGRAFIE:

1. Moisin, Anton, Arta educării copiilor şi adolescenţilor în familie şi în şcoală, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 2007

2. Tatu, Cornelia, Suport de curs: Consiliere şcolară (2009)